Salariații povestesc adesea despre impunerea unui program de lucru inegal, deși înțelegerea contractuală cu angajatorul făcea referire la o repartizare uniformă a timpului: opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână. Tot așa, după ce o vreme lucrurile funcționează conform înțelegerii părților, angajatorul decide să-i treacă pe unii dintre angajați pe un program inegal - deși nu-i consultă și, uneori, nu se mai respectă nici regulile privind repausul.
Ce înseamnă repartizare inegală a timpului de lucru? Orice nu înseamnă „8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus”, care, conform Codului muncii reprezintă regula - repartizarea uniformă a timpului de muncă. Desigur, aici vorbim de un angajat care lucrează cu normă întreagă, semnalează AvocatNet.ro.
„În funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta și pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână”, prevede Codul muncii. Tot Codul prevede expres că:
* Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum și în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absența acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern (prin urmare, lipsa și a regulamentului intern constituie un mare dezavantaj pentru angajator în acest caz).
* Programul de lucru inegal poate funcționa numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă.
* Programul de muncă și modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoștință salariaților și sunt afișate la sediul angajatorului.
Chiar dacă angajatorul are prevăzut program inegal în regulamentul intern, acesta nu poate lipsi din contractul individual de muncă. Or, asta înseamnă că angajatul își dă acordul cu privire la acel program, despre care fusese informat înainte de a semna. Așa cum explică AvocatNet.ro, repartizarea inegală a timpului de muncă în cadrul săptămânii e posibilă exclusiv cu acordul părților.
Prin urmare, ipotezele în care angajații sunt informați „după” despre faptul că au un program de tipul „o zi da, una, nu” sau că într-o zi muncesc peste opt ore și în alta mai puțin reprezintă o abordare nelegală. Totodată, lucrurile nu se pot schimba din mers, în timpul contractului, doar pentru că așa decide angajatorul. Dacă angajatul nu și-a dat acordul pentru un program inegal de lucru, nu-i poate fi impus.