Botoşani este unul dintre judeţele cu cea mai îmbătrânită populaţie din Moldova, mai ales în mediul rural. Având în vedere că majoritatea tinerilor de la ţară sunt plecaţi la muncă în străinătate sau în alte judeţe ale ţării, cererea de locuri la căminele de bătrâni este foarte mare.
Cele private sunt pline ochi, însă în schimb, la centrele şi căminele pentru bătrâni aflate în grija statului, în mare parte bate vântul.
De exemplu, la căminul de la Truşeşti, unul dintre cele mai mari din judeţ, din 60 de locuri disponibile doar 25 sunt ocupate. La prima vedere pare un paradox, ţinând cont de numărul de vârstnici singuri care au nevoie de îngrijire.
Calculele unui consilier judeţean, confirmate în mare parte şi de reprezentanţii din sistemul de protecţie socială, explică pe deplin fenomenul şi scot la iveală o realitate halucinantă: costurile de internare ale vârstnicilor într-un cămin pentru bătrâni, de la stat, sunt exorbitante şi rivalizează cu cele pentru VIP.
În schimb, pensionarii primesc mâncare de numai 16 lei pe zi, iar bugetul pentru medicamente este pentru fiecare persoană de numai 13 bani pe zi, adică nici măcar un paracetamol.
„La asemenea preţuri, îmi duc tatăl în Spania, la cămin de bătrâni, acolo unde lucrez”, mărturiseşte un tânăr din Botoşani.
Peste 1.000 de euro pentru un pat şi o masă caldă
Căminul pentru persoane vârstnice de la Truşeşti, o comună situată la 40 de kilometri de municipiul Botoşani, funcţionează de câteva decenii şi a fost mult timp destinat pensionarilor fără venituri. De aproximativ patru ani, a trecut în subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
Tarifele pentru un loc în cămin sunt ca pentru o facilitate de lux. Reprezentanţii centrului spun că din cauza preţurilor nu au clienţi. Totodată, precizează că aceste preţuri ar fi practicate în toată ţara, la centrele de stat.
„Noi, în căminul de vârstnici de la Truşeşti, avem, în prezent, 25 de beneficiari. Capacitatea centrului este de 60 de beneficiari. Sunt costurile mari de vină. Avem un tarif în anul 2021, pentru o persoană dependentă, de 5.210 lei, pentru o persoană semidependentă de 4.846 lei, iar pentru o persoană independentă de 3.850 lei. Costurile sunt mari”, spune Liliana Baltariu, şefa căminului de bătrâni din Truşeşti.
Astfel, bătrânii plătesc această taxă de cazare cu o parte din pensia lor, iar restul fie este achitat de aparţinători, fie, în cazurile sociale, de statul român, prin primăriile unde îşi are domiciliul respectivul pensionar. În tot acest timp la un cămin privat costurile variază, pe lună între 2200 şi 3000 de lei.
Un pat, un parc şi mâncare de 16 lei
Pentru cei 1.000 de euro, pensionarii internaţi la Truşeşti beneficiază de un loc într-o cameră de câţiva metri pătraţi, pe care de multe ori o împarte cu încă unul sau doi pensionari. În plus, beneficiază de o „sală club”, unde mai poate socializa, dar şi un parc de mici dimensiuni cu câteva bănci. Totodată, de cei 5.000 de lei, pensionarul beneficiază de mâncare în valoare de numai 16 lei pe zi. Adică, la un calcul simplu, mănâncă la o masă de numai 5.33 de lei.
În mod paradoxal, reprezentanţii căminului spun că această sumă este suficientă pentru pensionari şi dau garanţii că le oferă legume, carne şi produse de patiserie în fiecare săptămână. Reprezentanţii centrului spun că le prepară chiar şi mititei la grătar.
„Adică pot mânca un pilaf cu carne de pui şi salată la o masă, de exemplu. Pentru beneficiar pe hrană se cheltuie 16.60 de lei pe zi. Ne descurcăm foarte bine. Noi avem deja necesarul pe şase luni. Bunicii au cele necesare, li se asigură conform nutriţioniştilor şi reţetarului. Săptămânal au fructe, legume, preparate de patiserie şi carne”, spune şefa căminului de bătrâni.
„Nici măcar un paracetamol”
Situaţia de la căminul de la Truşeşti a fost descoperită şi de un consilier judeţean, Viorel Iliuţă. Acesta a studiat o serie de indicatori şi a ajuns la concluzia că, de fapt, la căminul de la Truşeşti cei mai mulţi bani se duc pe salarii, iar ceea ce rămâne este cheltuit pe mâncarea pensionarilor.
„Analizând datele puse la dispoziţie de DGASPC, am ajuns la concluzia că fondul de salarii, din total costuri, reprezintă 81% la sută. Iar cheltuielile cu materiale sanitare, medicamente, hrană, reprezintă doar 6% procente. Într-o zi, un pensionar primeşte materiale sanitare de 13 bani, adică nici măcar un paracetamol”, spune Viorel Iliuţă.
Altfel spus, pensionarii plătesc, în cei aproximativ 1.000 de euro, mai mult personalul, adică 18 angajaţi, la 25 pensionari.
Sursa: Adevărul