Direct de pe băncile facultății, pe care a absolvit-o la Iași, a plecat în Olanda, țara care se impune drept cea mai prosperă provincie. Provine dintr-o familie de ingineri și, cum zice el, "așchia nu sare departe de trunchi", a ales tot ingineria. Nu s-a gândit niciodată că o să ajungă să fie inginer pe nave de lux în zona Zeeland. Planurile lui de pe băncile facultății erau doar pentru o simplă excursie în țara lalelelor.
Ce l-a determinat să plece din România și să lucreze pentru una din firmele de renume ale Europei, Skill Tech BV, aflați în interviul acordat de Emanuel Modan exclusiv pentru stiridiaspora.ro.
Î: Povestește-mi pe scurt evoluția ta. Cum ai ales ingineria, cum a arătat viață ta pană să te angajezi în Olanda?
E.M.: Cum am ales ingineria? Ambii părinți sunt ingineri, așchia nu sare departe de trunchi, mentalitatea inginerească este în familie, m-am gândit că m-ar putea ajuta în viitor. Înainte să mă angajez în Olanda eram încă student în anul II de master. M-au selectat în urmă unui training de un an de zile sponsorizat de ei, de firmă care m-a și angajat. Eram ca orice student, oscilam între distracții și școală, mi-am dat silința totuși să tratez cât se poate de serios școala, dar nici n-am neglijat distracțiile.
Î: Abia ai ieșit de pe băncile facultății și totuși ai hotărât să emigrezi. De ce în Olanda?
E.M.: Nu am ales cu precădere Olanda, așa s-a nimerit. Îmi doream încă din liceu să ajung să vizitez Olanda, dar nu m-am gândit vreodată că voi și lucra aici.
Î: Cum ai ajuns să lucrezi pe nave de lux?
E.M.: Ce pompos sună „nave de lux", nu e cine știe ce... Pe domeniul acesta aveau nevoie de oameni, nu a fost alegerea mea, pur și simplu aici am fost repartizat... soarta, cum se spune!
Î: Mai sunt români la această companie la care lucrezi?
E.M.: Bineînțeles. Firmă noastră recrutează doar din România ingineri români, ieftini și buni!
Î: Spune ceva despre societatea olandeză. Care sunt diferențele dintre ea și societatea română?
E.M.: În primul rând sunt mult mai relaxați, poate prea relaxați, oricum ei nu au aceleași probleme pe care le avem noi de zi cu zi. Nivelul de cultură este mai ridicat, majoritatea vorbesc cel puțin două limbi străine, de asta nici nu am învățat limbă olandeză, mă descurc foarte bine cu limbă engleză oriunde mă duc, am dat chiar și peste un boschetar care mi-a cerut mărunțiș în limbă engleză când a văzut că nu vorbesc olandeză, îți dai seamă, am rămas uimit la faza asta, și nu, nu era român sau țigan. Sunt foarte politicoși, uneori chiar ciudat de politicoși.
Î: Cât de dificilă a fost integrarea?
E.M.: Olandezii oricum sunt ușor mai conservatori, îi și inteleg, sunt destui de mulți străini prin țara lor, nu doar români, iar relațiile mele cu persoanele olandeze sunt în mare parte strict profesionale.
Î: Ce poți să spui despre comunitățile de români din zona unde stai? Cât de numeroase și închegate sunt? Ai prieteni români? Vă întâlniți des?
E.M.: Suntem destul de mulți, cam prea mulți, uneori mă întreb cine o mai fi rămas în țara dacă toți sunt aici? Mă îngrijorează asta. Ne ajutăm între noi, dacă e nevoie, nu cred că se pune problema, dar nu sunt activități ieșite din comun organizate în stil specific românesc, cel puțin eu nu știu de ele. Mai ieșim din când în când la o bere, mai organizează cineva un grătar chestii de genul.
Î: Cum este viața ta în Olanda, ce faci în timpul liber?
E.M.: Timpul meu în Olanda se concentrează mai mult pe serviciu, carieră. Vremea de aici nu prea permite multe lucruri, în general plouă. Trebuie să înveți să fii spontan, când nu plouă atunci e timpul pentru plimbări, excursii, vizite, petreceri etc. Iar când plouă ce poți să faci? Stai în casă, cauți pe net informații legate subiectele tale preferate, mie îmi place istoria, de exemplu, filme, seriale, câteodată mai trebuie să caut informații și în legătură cu anumite situații pe care le am de rezolvat la serviciu. Cam plictisitor, știu. E mult mai interesant că turist.
Î: Îți este dor de România? Cât de des vii în România?
E.M.: E mult de spus despre asta. Fiind plecat de aproape trei ani, a fost de ajuns pentru mine să înțeleg mult mai profund conceptul de „acasa". România e ACASĂ, îmi lipsește acest „acasă", locul unde am crescut, unde am început, locul unde spiritul trăiește.