De la prima oră a dimineții, comercianții din Piața „Viilor” s-au întors la tarabele lor, pe care unii dintre ei le au în simbrie de mai bine de cinci ani, de când s-a deschis hala acoperită. Marfa lor îi aștepta încă de duminică, răgaz în care câțiva s-au pregătit să fie scoși afară, alții să protesteze. Neobișnuit, însă, pentru condițiile legiferate, hala i-a primit pe piețari. Cu ușile și geamurile larg deschise.
Liniște, frig și multă culoare. Acestea erau singurele elemente ale peisajului, simțit de la intrare. Piața era ceva mai goală decât de obicei, semn că o parte dintre vânzători s-au resemnat deja. Cu pungi mari și mers tărăgănat, câțiva cumpărători mișunau pe la tarabe.
„- Un leu legătura, doamnă! Câte?
- Două, una de pătrunjel și una de mărar.
- Luați patru, câte două de fiecare, că poate prinde bine”.
Era o vânzătoare de vreo 40 de ani, slăbuță, cu ochi veseli. Zâmbea, nu vizibil, dar simțitor, pe sub mască. După ce i-a plecat clienta, s-a așezat pe scaun și a început să butoneze telefonul. S-a adresat colegei de lângă: „Oare ne scot afară ăștia până la urmă?”.
În celălalt colț de hală, un bărbat voinic, roșu în obraji, așeza cu spor saci de cartofi. La pâine, câte un client pofticios, care necăjea comercianta prin nehotărârea sa.
Liniștea din hală s-a tulburat la vederea gestului de a scoate telefonul pentru a filma.
Femeia din spatele unei tarabe a început să se plângă de frig, de teama de a nu fi alungată. Și-a schimbat tonul apoi în unul revoltat.
„Să meargă la Carrefour, la Lidl, peste tot, ca să scoată geamurile și acolo. Pentru că, părerea mea, mai mare aglomerație este acolo decât este aici, ne numărați pe degete câți suntem aici. Este o bătaie de joc. Totul este o foarte mare politică. Bani știu să ia, asta este o spălare pe mâini, pentru că noi a plătit o taxă și ca să nu împartă banii înapoi, asta a fost”, a spus ea.
La auzirea acestor vorbe, la un amplasament aflat la câțiva metri distanță, o altă vânzătoare se arată mai intrigată de problema actuală a piețelor. Ea muncește pământul de ani buni și își vinde marfa în târg de când s-a deschis hala Pieței „Viilor”.
„Stăm în curent și în geamuri deschise, nu e normal. Și stai cu marfa așa... Pentru ce să vii, pentru ce să muncești? Nu e corect deloc, deloc. Unde s-a mai pomenit așa ceva? Cu geamurile deschise, lumea vine și te fură. Ei de ce nu vin să stea de vorbă cu noi? Ei stau la cald și dau măsuri, noi stăm la frig, că suntem proști. Dacă mă închideau, îmi dădeau banii înapoi și mă duceam cu marfa acasă, o vindeam de acasă”, a deplâns femeia.
Dumitru Axinte spune că muncește în legumicultură de când a terminat școala, ajungând să facă performanță în domeniu. Este printre puținii producători din țară care crește un soi special de roșii, pe care le seamănă chiar și înaintea sezonului rece. De peste două decenii, el și familia sa și-au dus traiul din roadele serelor. Închiderea piețelor interioare este o măsură nedreaptă și în viziunea lui, iar soluția „de avarii” găsită de autoritățile județene nu i se pare decât o încercare de „încadrare în lege”, fără efecte benefice în mod real pentru piețari.
„Îi salut pe domnul Orban, pe domnul Iohannis. Nu e vorba despre corectitudine, măsura este în toată țara, e de sus. Decizia e luată la nivel înalt, iar ponoasele se trag la nivel local. Acum, că ne-au dat dat drumul la geamuri, fac și ei ca să se încadreze în lege. Mâine ne mutăm afară, că eu mă îmbolnăvesc de la curent. Dacă voiau să rezolve o problemă, puteau lăsa numai producătorii să vândă, nu și comercianții care nu lucrează pământul. Eram unul la zece metri și încăpeam și nu era niciun risc de coronavirus. Ei au pus problema într-o manieră de victimă, nicidecum de om care are statut de a rezolva problema. Cât despre supermarketuri, cineva cred că a dat o cafea în plus. Altfel nu înțeleg măsura asta tâmpită. Asta e ca să strice și ce se mai face bun în țara asta, mai bine plecăm și noi în Italia, în Spania”, zice Dumitru.
În timp ce își re-acoperă nasul și gura, încruntat și cu o expresie fermă, vecinul de tarabă îi dă dreptate.
„Pe ei nu îi interesează de munca țăranului, de ăla de jos. Deci noi într-o săptămână, cu toții intrăm bolnavi de Covid, de la curent, că avem ferestrele deschise. Eu nu înțeleg: cum să stai tu în frigul ăsta, cum să reziști? Ei nu gândesc? Noi nu stăm la birou și dăm ordine. Dar pe ei nu-i interesează munca țăranului, lasă să se îmbățească unii și alții să moară de foame”.
Pulsul nu este nici pe departe unui complet. Problema afectează în diferite măsuri și în direcții bifurcate. Cert este că nemulțumirile se acoperă cu hazul de necaz.
În mod normal, potrivit definiției spațiului închis legiferate de Comitetul Național pentru Situații de Urgență, hala din Piața „Viilor” trebuia să fie goală de la prima oră a zilei de luni.