Județul Botoșani este un adevărat ținut al iazurilor și râurilor. Din punct de vedere al suprafeței luciului de apă, Botoșaniul ocupă locul doi la nivel național, după Tulcea, cu 3.600 de hectare.
Județul este mărginit de două râuri importante precum Prutul și Siretul, dar este brăzdat și de alte cursuri de ape curgătoare ceva mai mici, precum Jijia sau Dresleuca.
În plus, pe teritoriul județului se află nu mai puțin de 148 de iazuri printre care și uriașul lac de la Dracșani cu o suprafață de 574 de hectare.
Tot în județul Botoșani se află și lacul de acumulare de la Stânca Costești, cu o suprafață de 1.600 de hectare, scrie Adevărul.
În mod paradoxal însă, în acest paradis acvatic, localnicii suferă din cauza lipsei apei și nici nu au prea multe locuri autorizate unde se pot bălăci în siguranță.
Veri pe uscat în lumea apelor
Deși este un județ cu numeroase surse de apă, comunități întregi stau pe uscat, culmea, chiar în toiul verii. Mai precis, aproape un sfert din județ este afectat de lipsa apei potabile.
Magistralele care transportă apă din marile râuri sau lacuri de acumulare către localități sunt foarte vechi și deteriorate, iar reabilitarea lor se face mai mult pe hârtie. O parte a conductelor care formează magistralele au o vechime chiar mai mare de jumătate de secol.
Țevile care aduc apă din Prut nu mai fac față numărului tot mai mare de utilizatori din comune - în condițiile în care s-a pus carul înaintea boilor în multe localități. Aici s-au construit rețele de alimentare cu apă, locale, fără să se ia în considerare starea magistralelor și să se pună problema dacă apa mai ajunge la abonați.
Un exemplu bun este comuna Ungureni din Botoșani. În satul Plopenii Mici, oamenii au plătit și câte 2.800 de lei pentru a se branșa la rețea, dar numai vara trecută au rămas fără apă aproape o lună de zile.
„Se prăpădesc animalele de sete. Aducem apă cu butoaiele de unde putem. Eram bucuroși că s-a tras apă în comună, că ne răzbea seceta. Și iaca degeaba, că tot se mai oprește apa“, spune o localnică.
O situație deosebit de gravă este și pe magistrala Botoșani-Flămânzi, veche de aproximativ 50 de ani, construită de comuniști pentru a alimenta doar două cartiere și o filatură. Între timp numărul abonaților a crescut considerabil, iar conducta nu mai face față de la începutul anilor 2000.
În plus, din cauza deteriorării conductei, pierderile pe traseu sunt de aproximativ 70%. Vara, în special, când consumul crește, este un real coșmar pentru locuitorii comunelor branșați la această rețea între Botoșani și Flămânzi.
„La nivelul comunei stăm foarte bine la numărul de branșați pe rețeaua existentă, numai că lipsește apa”, precizează Ciprian Ivanov, primarul din Copălău.
Cel mai greu este însă pentru locuitorii orașului Flămânzi, acolo unde se află capătul de linie al magistralei și unde ajunge cea mai puțină apă.
Astfel, în județul-vicecampion la luciu cu apă din România, localnicii din Flămânzi sunt alimentați cu porția, în anumite perioade, mai ales vara - câteva ore pe zi. Există planuri și proiecte de reabilitare a magistralei, dar deocamdată totul este doar un plan.
Scăldat în ape periculoase
Tot la capitolul paradoxuri intră și numărul foarte redus al locurilor sigure și autorizate de scăldat, pe teritoriul județului Botoșani.
Având în vedere suprafața de apă existentă, Botoșaniul ar trebui să fie un paradis al distracțiilor acvatice. În schimb, este un loc unde tot mai mulți oameni mor înecați - mai ales în râul Prut.
În județul Botoșani există doar două baze acvatice unde oamenii pot beneficia de un scăldat pe cinste, în condiții de siguranță. Este vorba despre Cornișa din municipiul Botoșani, o zonă de agrement uriașă cu parc acvatic, și de bazinul didactic din municipiul Dorohoi.
Pe lângă acestea, în municipii mai sunt câteva piscine private, care de asemenea reprezintă zone sigure de bălăceală.
În rest, pe tot teritoriul județului, sunt doar iazuri și râuri adânci, foarte periculoase, unde înotul nu este recomandat sau chiar interzis.
Prutul a luat patru vieți, în numai zece zile, în luna iulie.
Vârtejurile, curenții și gropile excavate pentru balastiere transformă Prutul, dar și Siretul în râuri ucigașe. Iazurile la rândul lor au locuri periculoase, mai ales pentru înotătorii puțin experimentați.
„În râuri, canale și în Prut, curenții sunt puternici, apa își schimbă nivelul brusc, malurile sunt abrupte și pot aluneca în acele gropi formate în apă”, spun reprezentanții ISU.