Maria, o româncă în vârstă de 45 de ani, lucrează la Torino și îngrijește o bătrână imobilizată la pat.
Pentru ea, duminica este ziua în care își poate încărca bateriile spiritual și emoțional. Dimineața merge la biserică, unde își găsește liniștea și puterea de a continua. După serviciul religios, îi place să se plimbe în parc sau să citească o carte bună pe o bancă, savurând liniștea și frumusețea naturii.
„În parc mă mai întâlnesc cu alte fete românce care lucrează aici, împărtășim experiențe și ne susținem una pe cealaltă, este o modalitate de a nu ne simți singure. E important pentru mine să păstrez legătura cu comunitatea românească, mă face să mă simt mai aproape de casă și îmi liniștește dorul”, a spus Maria, potrivit rotalianul.com.
Ioana, 55 de ani, are în grijă un cuplu de bătrâni din Roma și, chiar dacă duminica este ziua ei liberă, programul său este destul de aglomerat.
Dimineața face câteva cumpărături personale într-o mare piață a orașului, apoi vorbește cu familia sa din România, pentru că și cei de acasă sunt liberi și așa îi găsește pe toți împreună. După-amiaza se alătură unui grup de români pentru activități în aer liber, cum ar fi picnicuri sau plimbări în oraș.
„După o săptămână plină de muncă, am nevoie de momente de liniște și de timp pentru mine”, a spus Ioana.
Irina, 48 de ani, lucrează ca menajeră în Bari, pentru o familie cu doi copii și vede duminica ca pe o oportunitate de a se destinde și odihni.
Dimineața, își permite luxul de a dormi mai mult, iar după-amiaza îi place să iasă în oraș, fie pentru shopping, fie pentru a descoperi locuri noi.
„După amiaza îmi place să gătesc ceva mai special, pentru că în timpul săptămânii nu prea am timp, iar seara mai ies la un film sau la o plimbare cu niște prieteni români. Neapărat îi sun pe cei de acasă, este important să mă reconectez cu cei dragi, chiar și de la distanță, îmi dă forță și putere să merg mai departe”, a mărturisit Irina.
Fiecare dintre aceste femei își trăiește duminica în modul său unic, găsind echilibrul perfect între odihnă, socializare și timp pentru sine. Comunitatea românească joacă un rol esențial în viața lor, oferindu-le sprijin și un sentiment de apartenență.
Aceste povești evidențiază nu doar forța și reziliența îngrijitoarelor românce din Italia, ci și capacitatea lor de a găsi momente de bucurie și împlinire chiar și departe de casă, încheie sursa citată.