Duminică, pe malul Prutului, acolo unde de obicei vântul aduce griji, iar pașii sunt grei de povești nespuse, s-a întâmplat ceva care nu se consemnează în notele raport și nu apare în statistici. S-a întâmplat omenie.
Polițiștii de frontieră de la Rădăuți Prut și Darabani, oameni care patrulează zilnic printre destine fragile, cunosc prea bine fețele copiilor cu haine subțiri, privirile mamelor care ascund neputința și tăcerile apăsătoare ale unor familii uitate de lume. Nu au trecut nepăsători pe lângă ele. N-au întors privirea. Au lăsat rigoarea uniformei deoparte și au ascultat cu inima.
Impresionați de situațiile dramatice pe care le întâlnesc zi de zi pe malul Prutului, acești oameni au făcut ceva simplu și uriaș în același timp: au adunat bani, benevol, fără obligații, fără aplauze. Din acei bani au cumpărat alimente, daruri și... speranță.
Iar duminică au venit la aceste familii nu ca reprezentanți ai unei instituții, ci ca oameni pentru oameni. Au adus pungi pline, dar mai ales au adus căldură. Au adus dovada că nu toți trec mai departe atunci când văd durere. Că mai există suflete care aleg să se oprească.
Poate că pentru unii a fost „doar” o sacoșă cu mâncare sau îmbrăcăminte. Pentru alții, a fost prima rază de lumină după mult timp, un semn că nu sunt singuri, că cineva îi vede, îi aude și îi prețuiește.
Respect pentru polițiștii de frontieră de la Darabani și Rădăuți Prut!
Pentru că dincolo de lege și granițe, ați ales să păziți ceea ce contează cel mai mult: umanitatea.