În ultimii șapte ani, la nivel mondial a fost identificată o nouă formă de autism: autismul virtual sau pseudo-autismul, provocat de expunerea exagerată a copiilor la gadgeturi. Specialiștii români spun că tot mai mulți copii au ajuns să sufere din cauza dependenței de gadgeturi.
Tulburările din spectrul autist, așa cum sunt definite de literatura de specialitate, reprezintă o provocare tot mai mare pentru specialiștii în psihiatrie pediatrică, dar și specializări conexe. Mai mult decât atât, în ultimii ani a fost identificată o nouă formă de tulburare, asemănătoare autismului, prin anumite simptome, numită autism virtual sau pseudo-autism.
Pentru specialiști în psihologie și logopedie, precum Laura Dănilă, autismul virtual cunoaște o creștere semnificativă în România și este, de fapt, o consecință a permisivității părinților sau a modelelor defectuoase din familie.
„În ultimii 6-7 ani s-a observat și în țara noastră o creștere semnificativă a acestei consecințe, numită autismul virtual. Spun că este o consecință pentru că autismul virtual este un pseudo-autism, care, din păcate, este indus de către părinți și aparținătorii copilului foarte mic”, spune doctorul Laura Dănilă, logoped și psiholog la Centrul de Sănătate Mintală Copii din Botoșani, potrivit Adevărul.ro.
Boala copiilor „uitați” în fața ecranelor
Autismul virtual este specific, în special, țărilor dezvoltate, acolo unde copiii beneficiază de la vârste fragede de tot felul de gadgeturi, de la telefoane mobile performante, la tablete, laptop-uri și computere. Un studiu realizat de Centrul pentru Copii cu Autism din România arată că tot mai multe cazuri de autism în România sunt, de fapt, virtuale, provocate de expunerea prelungită, zilnic, la tot felul de gadgeturi.
Pe scurt, așa cum arată specialiștii, pentru a-și face treburile sau pentru a găsi un moment de relaxare, părinții își lasă copiii ore în șir, în fața televizorului, a tabletei sau a telefonului. Astfel, părinții sunt bucuroși că reușesc să aibă liniște în casă și să fie mai puțin solicitați de către copii, dar pe termen lung apar consecințe devastatoare.
„Concret, părinții aduc în preajma copiilor gadgeturi de la vârste foarte mici. Prima dată este vorba despre televizorul lăsat deschis perioade lungi de timp, în fața copiilor, apoi telefonul și tableta. În primele etape ale dezvoltării, din primul an de viață, știm foarte bine că se dezvoltă neuronii, apoi sinapsele neuronale și dacă noi nu interacționăm adecvat cu copilul și îl lăsăm doar în prezența gadgeturilor, apar niște consecințe extrem de serioase în dezvoltare și mă refer la consecințe în plan cognitiv, la nivelul limbajului, al interacțiunii sociale”, adaugă Laura Dănilă.
Specialiștii spun că nu recomandă prezența gadgeturilor în viața copiilor până la vârsta de doi ani. În plus, avertizează părinții să nu abuzeze nici ei de aceste gadgeturi în fața copiilor tocmai pentru a nu deveni un model inadecvat.
Semnalele de alarmă ale autismului virtual
Specialistul botoșănean spune că există o serie de semnale de alarmă care pot pune în gardă părinții privind instalarea autismului virtual. În primul rând, copilul nu mai răspunde la stimuli și dorește să-și petreacă timpul doar în fața gadgetului.
„Intrăm în alertă când observăm că micuțul nostru nu răspunde la nume. Când observăm că nu poate arăta cu degetul către obiectele din mediul înconjurător. Totodată, observăm că, deși îl strigăm, pare surd, deși nu este. Nu are reacții adecvate și nu ne dă niciun fel de importanță chiar dacă nu privește către televizor sau către tabletă, pur și simplu nu reacționează în niciun fel, doar dacă insistăm foarte mult în jurul său. Trebuie să ne punem semne de întrebare când este destul de opozant. Când observăm sărăcia de limbaj și când vedem că copilul nostru este mult prea sedentar și nu trece de la o etapă de dezvoltare motorie la alta”, spune Laura Dănilă.
În plus, copilul cu autism virtual este dependent de anumite șabloane, atât în privința jocurilor abordate, cât și în privința filmelor urmărite pe tabletă.
„De asemenea, să ne impacientăm atunci când copilul vrea să meargă doar în anumite locuri pe anumite trasee rutiere și în momentul în care aude cel mai fin zgomot la telefon, de exemplu, îl cere obsesiv până când îl primește. Și în momentul acela doar la un anumit tip de desene animate, sau cântecele, reacționează. Dacă încercăm să-i schimbăm repertoriul sau rutina la gadget, plânge sau se opune, nu acceptă”, adaugă specialistul.
O speță deosebită o reprezintă copiii mai mari dependenți de jocurile pe calculator. Aceștia au nevoie de terapie și medicamentație dacă se ajunge prea târziu la medic. Specialiștii recomandă terapie, în cazul autismului virtual, și foarte multe activități în familie, în aer liber, care să presupună comunicare și interacțiune.
„Odată ce dinamica familiei crește, cresc activitățile făcute împreună, ieșirile în aer liber, interacțiunea socială, copilului îi va fi mult mai ușor și să se integreze, și să relaționeze mai bine”, precizează Laura Dănilă.