"De mic am vrut să fiu util. Îmi amintesc că atunci când mama alegea orez, eu încercam cu nasul să scot neghina. Apoi, când a apărut telefonia mobilă, am avut un telefon cu tastatura mai mare şi scriam sms-urile cu nasul. Când mi-am luat calculator, n-a mai fost decât un pas". Sunt cuvintele lui Marius, din Dorohoi.
Anul acesta a împlinit 45 de ani. Are un blog, a scris cărți, a emis în spațiul public opinii pertinente, s-a implicat de-a lungul timpului în campanii umanitare.
Fără a ne da lecţii, Marius ne învaţă cu surprinzătoare generozitate că viaţa se trăieşte în suflet. Nu a fost niciodată la şcoală, dar a învățat la domiciliu. Nu merge, nu poate comunica decât cu familia, care îi înţelege limbajul extrem de dificil. O viaţă de om, în care Marius a trecut din pântece în braţele mamei sale şi acolo a rămas.
La 45 de ani, Marius scoate, cu nasul, neghina din viaţa noastră. Poemele lui Marius sunt de o simplitate tulburătoare, din care transpare nu numai bucuria credinţei, dar şi puterea şi încrederea pe care Dumnezeu o dăruieşte neîncetat.
Strigă de ajutor!
Acum, în tumultul electoral, Marius Viorel Giradă lansează în spațiul public un apel. De fapt, un strigăt de ajutor la care așteaptă cu înfrigurare un răspuns, după ce societatea în care trăiește i-a mai oferit o mostră de… marginalizare.
Scrisoarea lui Marius este îndreptată, de data aceasta, către ”stimații candidați la cele mai înalte funcții în statul român”.
”În 35 de ani de la revoluție n-am făcut nici un comentariu public legat de politică, dar vestea primită cu puţin timp în urmă mă revoltă prea tare ca să tac”, își începe Marius Viorel Giradă apelul public.
Dorohoianul este îngrijorat de faptul că, dependent de o viață de părinții săi, se va trezi într-o zi fără ajutor. A vrut să afle ce sprijin îi poate oferi statul român. Răspunsul nu doar că l-a descumpănit, pur și simplu l-a aruncat în plasa disperării.
”Am rugat un prieten să vadă un centru privat unde mi-aş putea petrece restul vieții, pentru că având părinți trecuți de 70 de ani mă aştept în orice clipă la neputința lor. Eu în afară să gândesc, să dau un telefon sau să scriu cu nasul la calculator nu să fac absolut nimic.
Prietenul drăguț a fost la centrul respectiv şi acum vine bomba. Mă costă cu 1000 în plus față de venitul meu, fără scutece şi medicamente, ori aceste produse menționate anterior nu ştiu în ce clipă îmi vor fi necesare şi atunci ce fac? De unde pun restul de bani? O haină nu ține o viaţă, am poftă de o plăcintă din comerț, de un suc natural, telefonul personal, cu ce le plătesc?”, scrie (cu nasul!) Marius Giradă.
În plină campanie electorală, Marius Giradă întreabă și ne întreabă: cu ce îl ajută acest vot, când pe el nimeni nu îl poate ajuta?
”Sunt invitat să votez diferite simboluri, dar pe mine cu ce mă ajută acest vot, pentru că durerea mea este ACUM! Am vreo 7 ani de când vorbesc despre un concept modern, de pe timpul când n-aveam nici o problemă sau erau minore, dar am primit doar aprecieri, ori acestea nu rezolvă nimic. Aştept orice idee spre a fi dezbătută!”, își încheie Marius, din Dorohoi, apelul către ”stimații candidați la cele mai înalte funcții în statul român”.