Toate au trecut însă în secunda în care a auzit primul plâns al copilului. Daniela a plecat din spital cu sentimentul că asistentele și infirmierele care au îngrijit-o s-au purtat ca niște ”îngeri păzitori”.
Redăm mai jos povestea scrisă de mămică pentru totuldespremame.ro:
„Mă numesc Daniela, sunt din Botoșani şi de ceva timp urmăresc poveștile pe care le prezentați privind nașterile în diferite spitale. Multe dintre ele m-au făcut să plâng, să fiu furioasă şi să mă gândesc la viitoarele mame care le citesc. Așa că m-am gândit să vă scriu.
Așadar, totul a început pe 10 iulie 2017, când, după o sarcină relativ ușoară, eram programată la controlul de rutină, nașterea fiind preconizată pentru 06 august. Nimic nu îmi spunea că aceea va fi ziua în care îmi voi cunoaște minunea.
Strigam doctorul din 10 în 10 minute
După câteva vorbe cu domnul doctor, acesta decide să nu mă consulte, să merg acasă şi să ne vedem într-o săptămână, având în vedere că nu îmi era rău în niciun fel. Dar, inspirația l-a făcut totuși să se răzgândească şi să constate că sunt deja la dilatație 3. Au urmat procedurile de internare și câteva ore de durere suportabilă. Era ora 11:00 și nu mâncasem nimic.
În jurul orei 16:00, durerile îmi păreau insuportabile, iar asistentele îmi spuneau că este abia începutul. Îl strigam pe domnul doctor din 10 în 10 minute, dar el era la alt etaj. În jurul orei 18:00, după ce urcasem pe masă de două ori deja și nu era momentul, când, din cauza durerii, vărsasem cei trei covrigi pe care îi mâncasem, doctorul m-a anunțat că suntem aproape.
Nu știu când s-a făcut 18:25, eram deja pe altă planetă și simțeam că mai mult de atât nu mai pot duce, când am auzit cel mai frumos sunet din viața mea: primul „oa” al băiețelului meu.
După cum vedeți, nimic spectaculos în modul în care a decurs nașterea naturală de la Maternitatea din Botoșani. Dar, altceva voiam să subliniez.
Nu am dat nimic
Atunci, mămicile în travaliu stăteau într-o singură cameră (eram 5), toate cu durerile lor. Apoi, după ce nașteai, pentru alte câteva ore te duceai tot acolo. Acum s-a schimbat treaba, în sensul că mămicile în travaliu avansat merg direct în sala de nașteri.
Deși nu am dat nimic nimănui, toate doamnele, de la infirmieră la asistente, au fost foarte amabile. După ce am născut mi-a fost foarte, foarte rău din cauză că nu mâncasem. Eram epuizată, însă ele m-au ajutat cu tot ce am vrut. În timpul nașterii le-am simțit ca pe niste îngeri păzitori, care mă încurajau și îmi țineau prosop rece pe cap fiindcă îmi făcea bine.
Apoi, cred că foarte important e și modul în care medicul te susține. Eu am avut parte de cel mai profi medic din univers. Cu el am născut si al doilea copil, o fetiță. De-a lungul momentelor grele, mi-a dat o stare de calm incredibilă, iar când a fos cazul să mă zguduie, a făcut-o așa încât să înțeleg că trebuie să mă adun şi să ducem la bun sfârșit ce am început.
Le mulțumesc din suflet tuturor şi sper că toate mămicile din lume sa aibă o experiență ca a mea”.