Ştefan Florian este un apreciat neurochirurg român care operează zilnic cu creierul, şi la propriu, şi la figurat. Ştefan Florian vorbeşte despre presiunea pe care o simte în fiecare secundă când "cotrobăie" prin creierii pacienţilor săi.
-Ce vedeţi când vă uitaţi la pacienţii cărora urmează să le umblaţi în creier?
Ştefan Florian: Întrebările pe care mi le pun pacienţii, fără să le rostească sunt: "Voi mai fi eu la fel după ce mă operez pe creier?. Voi mai fi acelaşi? Voi putea gândi la fel? Voi avea aceleaşi gusturi? Voi iubi aceleaşi persoane?". Acestea sunt întrebările care-i macină pe pacienţi. Acestea sunt temerile cele mai mari care li se citesc în ochi. Răspunsul, în cele mai multe dintre cazuri, este "Da". Încerc să fac în aşa fel încât ei să rămână la fel. Nu e o minune că ei rămân la fel, ci e capacitatea creierului de a recupera şi de a reda noi circuite funcţionale. El stabileşte alte circuite pentru a-l ajuta pe acel om să fie tot el. Sigur, dacă nu eşti măcelar, atunci...
-Unii îşi descoperă noi talente după operaţia pe creier?
-Am avut cazuri. Mulţi mi-au spus ulterior asta. Însă unii dezvoltă o depresie. Numai gândul că au fost operaţi pe creier le dă o depresie. E greu de explicat de ce. Alţii fac fixaţii. Am avut un pacient care vorbea mai multe limbi, român fiind, iar după operaţie, nu a putut vorbi decât în engleză. Înţelegea tot ce îi spuneam, se uita la mine, dădea din cap şi îmi răspundea în engleză. "Scuzaţi-mă, dar nu-mi vine niciun cuvânt în română". Iar în engleză vorbea fluent. La fel, am văzut un pacient, operat de un coleg mai în vârstă, care, după operaţie, român fiind, nu mai ştia decât ungureşte. Se întâmplă ceva acolo, nişte circuite... Cazurile când nu merge totul bine, astea mă marchează, deşi eu am făcut tot ce depindea de mine ca să fie bine. Când am o operaţie destul de dificilă – şi sunt, pentru că ajung oameni cu probleme care au fost refuzaţi în alte centre, aici e un fel de ultimă staţie –, le spun colaboratorilor, trei-patru-cinci, câţi sunt în sala de operaţie, că acuma, dacă am fi pe stadion şi eu aş fi Hagi, lumea m-ar aclama. Cum nu sunt...
-Spuneaţi într-un interviu că ceea ce ne defineşte ca oameni este creierul. Ce face inima?
-Inima este motorul vieţii, dar viaţa, aşa cum o percepem noi, este datorată creierului. Creierul reprezintă şi farurile unei maşini, şi motorul, şi şoferul unei maşini, şi gândirea, şi tot. Creierul ne defineşte ca oameni, realmente, pentru că suntem ceea ce este creierul nostru. Există o anumită amprentă personală în fiecare dintre organele noastre, dar creierul este dirijorul. Creierul este cel care ne ajută să vedem realitatea aşa cum o vedem, iar atunci când încetează funcţia cerebrală, practic, încetează viaţa aşa cum o percepem noi.
-Aţi comparat creierul cu Universul. Cum v-aţi gândit la asta?
-Îmi pare rău că nu am făcut o licenţă pe această temă, pentru că ideea a fost preluată şi de alţii. Realmente, am fost surprins văzând la Discovery Science structura tridimensională a Universului şi seamănă foarte mult cu reţelele neuronale. Şi dacă stăm să ne gândim la multitudinea de conexiuni, acestea sunt infinite, la fel cum este şi Universul. Chiar dacă noi spunem că Universul este definit, că are o limită. Sunt atât de multe similitudini între ceea ce înţelegem din ce în ce mai mult despre creier şi ne dăm seama că ştim tot mai puţine, la fel cum, pe măsură ce mergem mai departe în Univers, de fapt, mergem în trecut.
FOTO: În imaginea din stânga sunt câteva galaxii, iar în cea din dreapta - celule neuronale la creierul uman Captură video TEDx
-Ce trebuie să facem ca să avem un creier sănătos?
-"Use your mind!" (n.r. – Foloseşte-ţi mintea!), se spune în engleză. Asta înseamnă să citim, să scriem, să ne folosim mintea. Cititul este un exerciţiu extraordinar. Uitatul la televizor nu este atât de util pentru dezvoltarea şi menţinerea funcţiilor cerebrale, pe cât este cititul, care-ţi stimulează şi imaginaţia, că tu trebuie să-ţi imaginezi ce citeşti. Pentru antrenarea memoriei este foarte important să repeţi, să înveţi lucruri, versuri, o limbă străină. Utilizează-ţi creierul, gândeşte, creează, construieşte mental, în fiecare zi, în fiecare moment! Nu-ţi lăsa creierul să lâncezească, pentru că el va lâncezi! Cei care gândesc, cei care folosesc creierul ajung foarte rar să facă demenţă. Pentru a preveni şi a împinge demenţa cât mai încolo, e bine să-ţi utilizezi mintea. Ca să ai o minte sănătoasă, trebuie să ai şi un organism sănătos, atunci faci mişcare, te alimentezi raţional şi, ca să-ţi menţii creierul viu, trebuie să lucrezi cu el, să-l foloseşti.
-Cum vedeţi relaţia între ştiinţă şi divinitate?
-Sunt un om care crede în Dumnezeu şi care porneşte la drum cu credinţa că dincolo de ştiinţă, de pricepere, de pasiune, de artă, mai este ceva. Sunt convins că alături de mine mai este cineva, sau deasupra mea, sau în jurul meu.
-Medicii prelungesc viaţa prin ceea ce fac. Pot fi ei consideraţi mici dumnezei?
-Am avut de curând o prelegere despre medicină şi religie. Multe dintre miracolele biblice sunt legate de vindecări spectaculoase, de aceea, lumea are tendinţa de a asocia imaginea medicului, în special a chirurgului, cu cea a unui semizeu. Şi asta este periculos pentru medic, pentru că îl situează în poziţia în care se consideră superior. Nu suntem superiori, oricând suntem supuşi greşelii şi ne aduce aminte Cel de Sus că suntem simpli muritori şi oameni supuşi greşelii. Atitudinea asta de Dumnezeu, de salvator este dăunătoare, în primul rând, pacientului. Fii om cu pacientul tău, fii aşa cum ai fost creat, om, şi atunci, pacientul tău va avea de câştigat! Citeste interviul complet pe Adevarul!
