Dacă nu înțelegeți întotdeauna tot ceea ce vi se spune și le cereți interlocutorilor să repete sau aveți dificultăți în a vă înțelege atunci când vorbiți la telefon e semn că aveți deficiențe de auz.

Mecanismul pierderii auzului este complicat, iar cauzele sunt multiple.

Se știe că simțul auzului presupune ca undele sonore să ducă la vibrația membranei timpanului, pentru ca apoi să fie transmisă către fluidele de la nivelul urechii interne. Va fi trasformată apoi în influx electric de celulele receptoare cu cili și condusă la creier prin nervului auzului.

CITEȘTE ȘI: "Eduard Mititelu, în echipa lui Adrian Veștea: ”A fost o decizie grea!”"

 

Scăderea auzului în diverse grade poate fi provocată fie de infecţii, boli inflamatorii cronice ale urechii, de sistem, cu afectare otică la sindroame genetice, traumatisme, tumori sau intoxicaţii.

Otoscleroza, boală cu transmitere genetică, este una dintre bolile care afectează cel mai adesea femeile.

În zona ferestrei ovale apare o calcifiere care împiedică transmiterea sunetelor de la timpan la urechea internă. Se întâmplă în general la maturitate, 25–50 ani, provoacă o scădere progresivă a auzului și afectând, de obicei, ambele urechi.

Afecţiunea se manifestă lent, pe parcursul a 5-10 ani, și duce la hipoacuzia de transmisie şi zgomote în urechi – acufene.

Sarcina agravează sau predispune, de asemenea, la apariţia bolii, factorii endocrini fiind responsabili pentru afectarea mai frecventă în rândul femeilor.

Și zomotul duce la pierderea auzului, prin lezarea celulelor ciliate din urechea internă.

După un concert sau o seară în club se poate să experimentăm un episod ce comoție a celulelor receptoare, cu revenirea după câteva zile sau ore la normal a auzului.

Doctorul zilei
 
Dacă însă expunerea la un traumatism sonor nu este izolată, ci presupune un mediu poluan permanent se impune fie întreruperea expunerii, fie măcar purtarea de antifoane, căşti speciale ce izolează fonic, pentru că altfel afectarea auzului va fi definitivă.

Nervul auzului poate fi şi el lezat în patologia inflamatorie (nevrite virale, bacteriene), tumorală (schwanoame), toxică (medicamentoase, metabolice), boli neurologice generale sau fracturi ce interesează baza de craniu şi apare hipoacuzia, chiar dacă urechea medie şi celulele ciliate sunt sănătoase sau doar parţial afectate.