Nicolae Hasnaș
Nicolae Hasnaș s-a născut în Nicșeni, județul Botoșani, pe 5 noiembrie 1875. Ca fiu de învățător, a urmat traseul obișnuit al școlii primare și al liceului, după care a absolvit Facultatea de Medicină la București în anul 1905. A funcționat ca extern al Spitalului Brâncovenesc, apoi a fost diriginte al sanatoriului Olchovsky din București. A activat ca medic și în portul Sulina, dar din cauza unei hemoptizii, a trebuit să se orienteze către un oraș de munte, așa cum își amintește dr. Constantin Lupescu în cartea sa, „Biografii sentimentale”. A locuit, până spre sfârșitul vieții, în Târgu Jiu.
Viața doctorului Hasnaș se confunda adesea cu viața sa personală, având locuința chiar lângă spital. De la un martor ocular al vremurilor (S. Popescu), aflăm că, de multe ori, avea o purtare aspră cu bolnavii, în special cu cei care veneau foarte târziu să se trateze de vreo boală. Întrebat fiind de ce procedează așa, doctorul ar fi spus: „Oamenii chinuiți preferă să le spui adevărurile pe un ton dur; mă ocup de suferințele lor, încercând să le tămăduiesc sau măcar să le micșorez, nu să fiu ca acele mironosițe care îți grăiesc frumos, te ling cu vorbe dulci, dar fără să miște un deget să-ți vie în sprijin, până dai ortul popii”.
Personalitatea cu cea mai mare popularitate
Era, într-adevăr, un om pe care îl cunoșteau toți locuitorii Gorjului, de la copiii de zece ani până la bătrânii din toate mediile sociale. Un om popular, implicat în tot ce însemna viața orașului și județului, apropiat sufletește de oameni. A avut sute de fini, în special în rândul preoților, al învățătorilor. În fiecare an, oferea o bursă de 1000 de lei elevului cu cea mai mare medie din școală, potrivit paginaolteniei.ro.
L-a cunoscut pe Brâncuși
Fiind cam de aceeași vârstă cu sculptorul și, în același timp, un intuitiv în ceea ce privește arta, Nicolae Hasnaș s-a simțit atras de marele artist și de opera sa.
Dr. C. Lupescu își amintea că dr. Hasnaș lua câte un aperitiv împreună cu Brâncuși la bodega „Călinoiu”, unde uneori îl invita și pe mai tânărul său confrate, Lupescu. Dr. Hasnaș a redactat chiar o lucrare despre Brâncuși, pe 24 de pagini, pe care i-a trimis-o dr. Lupescu cu chiar câteva luni înainte de a se stinge din viață (anul 1966 – n.a.). „Se plângea că se prăbușește fizicește. Regreta că nu putea să vină s-o expună personal”, menționează acesta.
Ultimii ani, cu Securitatea pe urme
Dr. Nicolae Hasnaş a continuat să-şi practice profesia de medic și în perioada comunistă. A cunoscut, totuși, încercări deosebit de dramatice în acei ani: și-a pierdut soția, casa, cabinetul particular şi biblioteca.
Urmărit ani buni şi cu dosar la Securitate, dr. Nicolae Hasnaş va continua să participe la unele reuniuni ştiinţifice.
Impresionantă, în cazul medicului născut în Botoșani, este atitudinea comunității față de cel care i-a slujit decenii la rând dezinteresat și cu dragoste sinceră.
După ce și-a închinat viața și averea spitalului, după ce a construit rând pe rând secțiile unității, medicul s-a pomenit scos în stradă în pragul bătrâneții. Locuia într-o casă lipită de spitalul vechi și obișnuia să dea consultații chiar și după pensionare. Însă comuniștii au naționalizat casa și l-au trimis pe medic să locuiască într-o clădire veche, dărăpănată.
Aflând de situația medicului lor, meseriașii din Târgu-Jiu – zugravi, zidari, tâmplari – și-au luat uneltele și au bătut la ușa bătrânului medic.
"Măi băieți, vă mulțumesc, dar ați venit degeaba, eu nu am bani pentru repararea casei". Meseriașii au cerut doar cheile locuinței și, după scurt timp, casa era ca nouă. Au refuzat să ia vreun ban pe materiale sau pe munca lor. "Nici dumneavoastră, domnule doctor, nu ați luat bani de la nevoiași!".
Oamenii din Târgu Jiu vorbesc și astăzi despre Nicolae Hasnaș ca despre cel mai iubit doctor din toate timpurile.
Spre sfârșitul vieții a locuit la București, alături de fiica sa, Marta, însă lipsa soției l-a marcat profund: „Ea mă înțelegea, ea avea grijă de mine, ea mă liniștea când aveam neplăceri, ea mă încuraja când voiam să întreprind ceva. Fără ea sunt un om sfârșit!”, îi mărturisea dr. Lupescu.
A încetat din viaţă la Bucureşti, la venerabila vârstă de 91 ani, în 1966. A cerut să fie înmormântat la Târgu Jiu, alături de soția sa, lângă capela din Cimitirul ortodox.