Parintii trebuie sa semnaleze medicului orice semn de oboseala, dar si alte simptome neobisnuite: voma, sangerari, vanatai si alte modificari ale comportamentului sau starii generale de sanatate a copilului. Intre controale, periodice orice manifestare (ameteala, umflaturi, vedere dubla, pierderea echilibrului, sangerari nazale, somnolenta, probleme de concentrare, probleme respiratorii, apatie, etc.) fara o cauza aparenta, trebuie supuse imediat investigatiilor medicale.
Parintii trebuie sa observe orice schimbare brusca a starii de sanatate sau de comportament a copilului, inclusiv:
- scadere continua si inexplicabila in greutate;
- dureri de cap insotite de varsaturi dimineata devreme;
- umflaturi sau dureri persistente ale oaselor, articulatiilor, spatelui, picioarelor;
- invinetirea cu usurinta a pielii, sangerari sau eruptii cutanate;
- infectii manifestate in mod constant;
- pete albicioase care apar in spatele pupilei (ochiului);
- oboseala constanta sau paloare accentuata;
- modificari ale ochilor sau ale vederii care apar brusc si sunt persistente;
- febra recurenta sau persistenta de origine necunoscuta.
Deoarece cele mai multe dintre simptomele de cancer pot fi atribuite unor afectiuni benigne, diagnosticul de cancer poate fi dificil de stabilit. Parintele trebuie sa colaboreze cu medicul si sa protejeze impreuna sanatatea copilului. Un copil din 330 va dezvolta cancer pana in varsta de 19 ani. Cazurile de cancer la copii progreseaza rapid. Diagnosticul precoce poate sa creasca semnificativ sansele ca micutul caruia i s-a descoperit aceasta boala, sa supravietuiasca afectiunii si sa traiasca o viata lunga. In urma tratamentului corespunzator, majoritatea copiilor care au cancer pot urma tratament si afectiunea va fi vindecata.
Pediatrii nu pot observa cu aceeasi atentie simptomele pe care le poate observa un parinte. Iar cand tatal sau mama simte ca exista ceva in neregula cu copilul sau, trebuie sa se bazeze inclusiv pe intuitie si sa insiste ca medicul sa recomande investigatii speciale care au rolul de a exclude suspiciunea de cancer (chiar si atunci cand specialistul interpreteaza initial simptomele copilului ca apartinand unei boli simple).
Leucemia
Leucemia este cancerul maduvei osoase, centrul spongios al oaselor, care produce celulele sanguine. Aceasta reprezinta aproximativ 35% din totalul cazurilor de cancer din copilarie. Aproximativ 1 din 1000 de copii sunt diagnosticati cu leucemie pana la varsta de 19 ani, desi boala este mai des intalnita la copii sub varsta de 10 ani. In cazul leucemiei, celulele albe anormale sunt produse in exces, iar numarul celulelor rosii care transporta oxigenul catre organism si a plachetelor (trombocitelor) care previn sangerarile prin formarea cheagurilor de sange, scade. Pentru ca globulele albe anormale nu sunt mature, nu pot lupta impotriva infectiilor din sange. Leucemia poate fi tratata prin asociareachimioterapiei cu radioterapia. Rata de supravietuire este de aproximativ 70% in cazul copiilor care au urmat tratament si au fost diagnosticati in timp util.
• Semne si simptome:
- letargie, slabiciune, paloare, ameteli;
- dureri de picioare, spate, articulare, de cap;
- dificultati in a sta in picioare sau a merge pe jos;
- invinetirea cu usurinta a pielii, sangerari nazale frecvente, sangerarea gingiilor, petesii (puncte rosii pe piele);
- infectii frecvente;
- febra care persista mai multe zile;
- pierderea poftei de mancare si scaderea in greutate;
- umflarea ganglionilor limfatici, stomac balonat sau sensibil la atingere, ficat sau splina marite;
- transpiratii nocturne;
- iritabilitate.
Un copil care are leucemie in stadiu incipient, poate prezenta unele sau chiar toate simptomele de mai sus. Aceste manifestari pot fi atribuite si gripei comune, de exemplu, ceea ce face ca diagnosticul corect sa fie stabilit, uneori, cu dificultate. Fiecare parinte al unui copil care sufera de leucemie are o alta poveste a modului in care a fost depistata boala in cazul puiului lui. Totusi, un simptom general, semnalat de majoritatea parintilor este oboseala accentuata. Atunci cand copilul sufera de leucemie, nu mai poate desfasura ca inainte activitatile obisnuite si, deseori, nu are nici macar energia de a face activitatile lui preferate. Micul pacient pare ca ar suferi de o infectie sau o gripa care nu raspunde la tratament.Multi dintre parintii copiilor bolnavi au afirmat ca au avut sentimentul ca exista ceva in neregula cu copilul lor: chiar daca nu puteau identifica despre ce anume era vorba.
• Ce este de facut
Copilul va fi dus la medic, iar specialistul ar trebui sa:
- verifice daca ficatul, splina sau ganglionii limfatici sunt marite;
- sa solicite recoltarea de sange pentru o hemoleucograma completa (cu test diferential);
Investigatiile de sange sunt esentiale pentru stabilirea diagnosticului. Un test al sangelui este relativ ieftin si trebuie realizat de toti copii care au simptome ca cele enumerate mai sus. Nu trebuie lasat prea mult timp sa treaca: leucemia progreseaza rapid iar pentru a fi vindecata trebuie tratata cu proptitudine.
In urma analizei sangelui unui copil care sufera de leucemie pot fi depistate:
- numar scazut de globule rosii (hemoglobina);
- celulele blastice (limfoblasti, celule leucemice);
- numar scazut de trombocite;
- un nivel diminuat de celule sanguine albe normale;
- valori crescute ale limfocitelor.
In cazul a aproximativ 10% dintre pacienti, testele de sange vor fi normale la momentul diagnosticului. Pentru a se confirma ca este prezenta leucemia, este necesar sa se faca, suplimentar, un test de maduva osoasa.
Neuroblastomul
Neuroblastomul este cancerul sistemului nervos simpatic. Acesta reprezinta 5-7% din toate afectiunile maligne declansate in copilarie: aproximativ 1 din 6000 de copii vor fi diagnosticati cu aceata boala incepand cu varsta de cinci ani.
Neuroblastomul este o tumora solida, maligna care se manifesta ca un nodul sau o masa localizata la nivelul abdomenului sau in jurul maduvei spinarii. Tratamentul va fi dictat de o serie de factori: stadiul bolii in momentul diagnosticarii dar si varsta copilului. Adesea, afectiunea este prezenta de la nastere, dar este depistata mai tarziu, atunci cand micutul manifesta simptomele bolii. Aproximativ 25% din cazurile de neuroblastom recent diagosticate au sub varsta de un an. Acest segment de varsta are cel mai bun prognostic privind vindecarea: mai mare de 90%. Nu s-a descoperit inca, de ce sansele vindecarii sunt atat de ridicate in cazul acestor copii.
• Semne si simptome:
- o umflatura sau o masa de tesut prezenta in abdomen, piept, gat sau pelvis;
- pierderea poftei de mancare, greata, scadere in greutate, dureri de stomac, constipatie, dificultati la urinat;
- modificari ale ochilor: inegrirea acestora, o pleoapa cazuta, o pupila care nu se contracta, tulburari de vedere;
- dureri in piept, dificultati de respiratie, tuse persistenta;
- durere sau senzatie de amorteala la nivelul extremitatilor inferioare, schiopatare, incapacitatea de a sta in picioare, impleticire;
- dureri de oase;
- febra;
- iritabilitate;
- apatie;
- dureri de spate (care nu apar de obicei la copii).
Cele mai multe dintre tumorile maligne solide, cum ar fi neuroblastomul, produc inflamatii si durere. Simptomele variaza in functie de locul tumorii. Cele mai multe dintre neuroblastoame sunt descoperite in abdomen. Parintii pot simti un nodul sau o umflatura in timp ce-si imbraca sau isi spala copilul. O tumoara la nivelul abdomenului poate declansa copilului dureri, senzatia de plenitudine, pierderea poftei de mancare, constipatie si dificulti la urinare. Alte zone pot include capul, gatul sau pieptul. Tumorile de la nivelul capului si gatului au forma unei mase de tesut care pot fi simtite prin palpare.
Excrescentele patologice maligne care cresc in zona coloanei vertebrale pot provoca amorteli ale membrelor inferioare, constipatie si dificultati la urinare.In majoritatea cazurilor, neuroblastomul este deja raspandit in afara zonei in care s-a format initial, in momentul diagnosticului. Acest lucru poate provoca, uneori, simptome de genul: dureri ale oaselor, febra, iritabilitate, transpiratii si hipertensiune arteriala.
• Ce este de facut
Copilul va fi dus la consultul medical, iar specialistul va incerca sa depisteze existenta unei mase anormale de tesut si va face analiza urinei. Neuroblastomul aproape intotdeauna produce anumite substante chimice care sunt excretate in urina. Desi substantele se gasesc in mod normal in urina, la 95% dintre cazurile copiilor diagnosticati cu aceasta boala, nivelurile acestora erau ridicate. Iar pentru detectarea acestor valori anormale este suficient sa se colecteze urina pe parcursul a 24 de ore. Daca este suspectat neuroblastomul, se vor face si alte investigatii: radiografie, ecografie abdominala,CT la nivelul capului, pieptului si abdomenului, hemoleucograma completa, analize de sange pentru verificarea functiei hepatice si renale, aspiratie a maduvei osoase etc.
Citeste continuarea pe Sfatul Medicului...