Guvernul Boc este al 113-lea cabinet din istoria României, ultimul, cronologic, dintr-o serie începută în 1862 de către premierul Barbu Catargiu și primul, totodată, care e demis prin motiune de cenzură. În ultimii 20 de ani nicio moțiune nu a avut succes, deși au fost destule, în regimul comunist altfel se făceau jocurile, în timp ce în perioada regală, reglementată prin Constitutiile din 1862, 1923 ori 1938, nu exista sistemul motiunii de cenzură, cabinetele fiind revocate de Rege sau plecînd prin demisie.
Dacă Emil Boc va fi desemnat din nou premier și va primi votul parlamentului, el ar ajunge la al doilea mandat de premier, performanță unică în istoria de șase decenii a Republicii. Cu două mandate, Boc ar intra în galeria figurilor politice precum Manolache Epureanu, P.P. Carp, Gheorghe Cantacuzino sau Gheorghe Tatarascu, premieri în cîte două rînduri, în ultimul secol și jumătate. Campionul absolut rămîne Ion I.C. Bratianu, premier de cinci ori, urmat de Lascar Catargiu și Dimitrie Sturdza, cîte patru mandate.
Alti politicieni ilustri au avut cîte trei mandate, cazul lui Ion Bratianu, Iuliu Maniu, Al. Vaida Voievod sau Nicolae Cretulescu. Două mandate de premier ar fi avut și Theodor Stolojan, dar, cum se știe, el a refuzat în ultimul moment propunerea de a forma un guvern, în decembrie 2008.
Se va ajunge la suspendarea lui Băsescu?
Oricum ar fi, Emil Boc rămîne premier interimar pînă la depunerea jurmămîntului de către noul prim-ministru, lucru care s-ar putea dovedi, însă, problematic. Pe de-o parte, PNL și PSD vor să ceară, cel mai probabil joi, pentru că Băsescu pleacă mîine la Chisinău, presedintelui să ia act de formarea unei noi majorități parlamentare și să desemneze premierul ales de comun acord de cele două partide.
Dacă seful statului refuză, nu e imposibilă suspendarea sa de către parlament, pentru ca presedintele interimar Mircea Geoană să desemneze el premierul.
La fel de posibil e ca Băsescu să prezinte o versiune proprie de guvern, mizînd pe faptul că două respingeri ale acesteia pot duce la dizolvarea parlamentului imediat după data de 6 decembrie.
Singurul lucru cert, deocamdată, e acela că România se scufundă tot mai tare în criza politică iar finalul de an va fi mai mult decît fierbinte. (Inpolitics)
