Interesele economice și scandalurile referitoare la exploatația auriferă au ținut captivă comunitatea din Roșia Montană, abandonată și dezbinată, în primul rând, de slăbiciunea autorităților statului.

Prinsă în mijlocul intereselor economice și scandalurilor privind exploatația auriferă, comunitatea din Roșia Montană a fost pur și simplu abandonată în ultimii 30 ani, iar tabloul actual din localitate spune povestea unei dezbinări care a fost întreținută în primul rând de slăbiciunea autorităților statului. Fără excepție, cei care au alimentat "febra aurului", adică mirajul exploatării cu orice preț a rezervelor naturale din zonă, se fac vinovați de îngroparea unui colț de Românie cu o zestre turistică fabuloasă, dar care i-a lăsat reci pe toți miniștrii Turismului de până acum.

Fără proiecte și fără investiții în utilități de bază (apă și canalizare, drumuri, dispensar, școli, grădinițe), bogata comunitate săracă de la Roșia Montană a fost ținută captivă războiului dintre interesele economice ale unor reprezentanți ai statului român și ale companiei care vrea să exploateze cu cianuri.

Decizia UNESCO de a admite situl din Apuseni în lista patrimoniului mondial este un semnal de trezire pentru autoritățile din România: distrugerea trebuie să înceteze!

Ceea ce trebuie să își asume Guvernul Cîțu este nu doar un program urgent de investiții, care să transforme Roșia Montană într-o destinație turistică demnă de titulatura de sit UNESCO, ci mai ales reclădirea comunității de acolo, prin măsuri administrative și economice destinate celor peste 2.000 de locuitori din zonă. 

Dacă ticăloșia intereselor economice a făcut din Roșia Montană un loc al abandonului și al rușinii naționale, Guvernul Cîțu are obligația să spele această rușine. Întrebarea este: are obraz?

Iulian Mandraburcă

Vicepreşedinte ALDE Botoşani