Este campion naţional la maraton (tineret), visează la Olimpiada de la Rio de Janeiro. Peste mai puţin de două luni va participa la un eveniment internaţional impresionant: Wings for Life, pentru cei care nu mai pot!
Sportivi de pe 5 continente, din peste 30 de ţări, vor lua startul la aceeaşi oră! Printre ei, şi Alexandru Corneschi, care va alerga pentru tatăl său, imobilizat de mai bine de 7 ani într-un scaun cu rotile.
"Nu voi alerga pentru premii, nu voi alerga pentru cupe sau medalii, nu voi alerga pentru glorie, ci voi alerga pentru cei care nu pot, pentru cei cu care soarta a fost crudă și le-a răpit bucuria de a face mișcare. Voi alerga la Wings for Life România pentru cei care nu pot, dar cel mai important, voi alerga pentru tatăl meu care este imobilizat în scaunul cu rotile de o boală degenerativă a sistemului nervos", spune Alexandru Corneschi, un sportiv care, la doar 23 de ani, a strâns atâtea cupe, trofee, medalii cât să justifice o viaţă de om!Alexandru Corneschi s-a născut pe 17 iulie 1991, în Botoşani, şi practică atletismul de 10 ani. A fost elev la Liceul Sportiv Botoşani, antrenat de prof. Daniela Iolanda Vieru, apoi a absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii "Valahia" din Târgovişte, în prezent fiind în anul I de Master (Performanţă sportivă) la Universitatea Universitatea "Vasile Alecsandri" din Bacau.
"Dupa ce am terminat ciclul liceal la Liceul cu Program Sportiv din Botosani, am fost sportiv la C.S Botosani, unde am fost antrenat tot de doamna antrenor Vieru Iolanda Daniela (cea care l-a antrenat şi pe IULIAN ROTARIU, pentru Maratonul Saharei),cea care a avut grija de mine si in anii de liceu. Din toamna anului 2012 m-am transferat la Clubul Stiinta din Bacau, unde o am ca antrenor pe doamna Alexe Cristina", spune Alexandru.
A intrat în casă pe 30 octombrie, va ieşi pe 30 aprilie!
După ce trecem printre blocuri-fantomă, cu tineri gălăgioşi, câini de pripas şi copii cu obrajii coloraţi încă de arşiţa verii trecute, ajungem pe o stradă frumoasă, curată, luminată din plin de primul soare de martie al anului 2014. O zonă liniştită a oraşului, chiar dacă Parcul Tineretului te face să înaintezi cu prudenţă prin cartiere.
L-am găsit pe Alexandru acasă, într-un apartament situat la etajul I. Ioan Pavel Corneschi, tatăl lui Alexandru, ne întâmpină cu zâmbet şi cu o linişte pe care doar ei, oamenii desprinşi de timpul nostru, sunt capabili să o creeze. Suferă de o boală degenerativă a sistemului nervos (scleroză) şi din anul 2006 a fost nevoit să îşi odihnească suferinţa în scaunul cu rotile. "Picioarele sunt moarte, mîinile sunt şi ele foarte afectate, doar mintea mi-a rămas vie", spune tatăl lui Alexandru şi încă un zâmbet alunecă de pe faţa lui, spre soarele primăvăratec de afară. "Am intrat în casă pe 30 octombrie, o să ies pe 30 aprilie", adaugă încet.
Doctorii i-au spus că îşi va pierde memoria, însă Dumnezeu nu prea ascultă de medici. "Parcă ţin minte mai bine ca înainte, îmi amintesc şi ce voiam să uit", glumeşte Ioan Pavel Corneschi, un om pentru care mişcarea însemna altădată bucuria de a trăi. A jucat fotbal, iar la fostul IUPS, înainte de Revoluţie, s-a luptat cât a putut pentru echipa de dansuri a unităţii. Parcă se grăbea, parcă ştia că nu mai are timp să se bucure de picioare. "Aşa eram eu, m-am născut cu dansul în sânge", spune cu nostalgie.
Camera străluceşte de cupe, trofee, medalii. Numărul lor depăşeşte cu mult numărul celor 10 ani de alergare a lui Alexandru. Fiecare a însemnat muncă, disciplină, renunţări la multe dintre plăcerile vieţii, sacrificii de tot soiul... Acesta este sportul!
Dependent de primele trei trepte ale podiumului
Pe Alexandru, tatăl său l-a îndemnat să alerge după ce l-a văzut cum simte pământul, cum bate cu pasul kilometri întregi. Alexandru ştie că picioarele lui vor alerga de acum pentru medalii, glorie, performanţă, dar şi pentru cel care visa să danseze încă zeci de ani, dacă boala incurabilă nu i-ar fi secerat fără milă picioarele.
"Da, totul a început la îndrumarea tatălui meu de a face atletism, eu nedorind în mod special să practic acest sport. Dupa un an de antrenamente au urmat şi primele rezultate. Şi acum îmi aduc aminte prima medalie din carieră, 1 aprilie 2006. Eram la Sf. Gheorghe, la Campionatul Naţional de cros la juniori 3, unde am luat locul I cu echipa si locul 6 individual. Din acel moment am devenit dependent de cele 3 trepte ale podiumului", spune maratonistul.
În următorii ani au urmat numeroase rezultate nationale, dar şi câteva rezultate internaţionale: Campion Balcanic 2000 m. obstacole, Podium Balcanic Cros: junior2, junior1 şi tineret, participari la Campionate Europene de cros si alergare montană, anul trecut, Alexandru Corneschi reuşind un titlu de campion naţional la maraton (tineret), obţiând locul I individual tineret (2h:33min), dar şi locul 1 cu echipa de tineret şi locul 3 cu echipa de seniori.
Visul pentru Rio de Janeiro!
Muncă, disciplină, perseverenţă, alergare şi performanţă. Are nevoie de toate astea pentru a se califica la Olimpiada din 2016, din Brazilia, la Rio de Janeiro.
"Am nevoie de performanţă, de îmbunătăţirea timpului actual. Dar nu este de ajuns să munceşti, ca sportiv, avem nevoie şi de alimentaţie corectă, adecvată sportivilor de performanţă, de vitaminizare, plus că nu avem un medic sportiv - la nivel de ţară. Sistemul românesc este prea puţin interesat de asigurarea condiţiilor sportivilor, iar firmele, din păcate, nu se implică în sponsorizarea competiţiilor sau în susţinerea performanţei", spune cu tristeţe Alexandru.
Sportul de masă, în România, nu reprezintă o prioritate, deşi asta ar însemna o societate mai sănătoasă, capabilă să stea pe propriile picioare, resposabilă şi implicată decizional. Iar în Moldova lucrurile stau cât se poate de prost!
"Anul trecut, la Zalău, am participat la un concurs pentru sportul de masă şi am rămas uimit câţi oameni au venit, deşi era o activitate cu taxă de participare destul de mare. Oamenii au venit şi au alergat. La noi, în Botoşani, au fost câteva astfel de competiţii, dar la start eram doar noi, sportivii, ne ştiam toţi între noi, sau elevi aduşi de la şcoală de profesorul de sport".
Maratonul pentru viaţă, pentru cei care nu mai pot!
Pe 4 Mai 2014, ora 13:00 (ora Romaniei), în peste 30 de ţări de pe 5 continente se va da startul unei competiţii care schimbă regulile unui maraton obişnuit!
În întreaga lume, sute de mii de alergători vor lua startul în acelaşi timp. Unii vor alerga noaptea, alţii în timpul zilei. Sportivi profesionişti, amatori entuziaşti, ambasadori care luptă pentru o cauză, vor alerga în cursă pentru cei care nu mai pot!
Obiectivul Wings for Life este să găsească un remediu pentru vindecarea traumatismelor măduvei spinării. Pentru asta este nevoie de fonduri pentru cercetare ştiinţifică. Cu cât vor fi sensibilizaţi mai mulţi oameni, cu atât atenţia către această problemă va creşte.
Nu este o cursă obişnuită. Niciodată, în istoria sportului, nu a mai avut loc un astfel de eveniment. Nu exista o linie de finiş, pentru că participanţii vor alerga... în faţa unei "maşini oficiale de finiş", care va fi dotată cu un echipament de cronometrare conectat la un clasament mondial în timp real. La o jumatăte de oră după ce participanţii au luat startul, maşina oficială de finiş va pleca în urma lor cu o viteză constantă. Odată ce maşina oficială de finiş depăşeste un participant, pentru acesta cursa se va încheia. Competiţia se termină atunci când ultimul participant, din cele peste 30 de ţări de pe cele 5 continente, va fi depăşit de maşina de finiş. Acel ultim sportiv va fi declarat câştigător, campion mondial Wings for Life World Run.
Impresionat de gestul fiului său!
Alexandru Corneschi va alerga pentru tatăl său, imobilizat în scaunul cu rotile. Participarea la acest maraton îi dă speranţe că medicina va evolua şi că şansele celor afectaţi de boli considerate astăzi incurabile vor creşte spre o viaţă mai bună.
"Iniţial nu am vrut să particip, era o distanţă prea mare pentru obiectivele mele din vară. Eu acum mă pregătesc pentru Campionatul Naţinal de seniori pe pistă, Campionatul Naţional de semimaraton şi Campionatul naţional de Maraton. După rezultatele obţinute la aceste competiţii, pot merge şi la cele internaţionale. Distanţa la maratonul din mai, de la Bucureşti, este foarte mare, mi-am impus un ritm de participare şi ar trebui să alerg undeva la 60 de km, în condiţiile în care competiţiile de antrenament pentru competiţiile internaţionale sunt cam de 21 de km. Dar voi alerga pentru tatăl meu, care este mândru de realizările mele. Finalitatea maratonului din 4 mai este strângerea de fonduri pentru persoanele cu dizabilităţi, pentru extinderea cercetărilor pentru afecţiunile măduvei spinării", spune Alexandru.
Participarea lui Alexandru Corneschi la Maratonul din 4 mai este importantă şi pentru organizatori. "Au fost identificaţi câţiva atleţi de performanţă din ţară, să alerge cât mai mult, pentru că un om de rând nu poate alerga zeci de kilometri. Sperăm să facem distanţa propusă".
Tatăl, care s-a bucurat ani în şir de performanţele fiului său, este impresionat de faptul că, acum, Alexandru va alerga pentru el. "Să alerge era ceva obişnuit pentru mine. Acum... sunt două lacrimi în plus!", spune Ioan Pavel Corneschi, şi ochii îi strălucesc în emoţii.
Florentina Toniţă
(FOTO: Ionuţ Tăbultoc)
Palmaresul lui Alexandru Corneschi:
In 2013:
Campionatul National maraton(Bucuresti) :
- locul 1 individual tineret (2h:33min),
-locul 1 echipa tineret,
-locul 3 echipa seniori.
Campionatul National Semimaraton(Oradea):
-Locul 3 individual tineret (1h:07min),
-locul 1 echipa tineret,
-locul 1 echipa seniori.
Campionatul National pista(Bucuresti) :
-locul 3 --- 10.000m (30:56)
-locul 4 --- 5.000m
In 2012 :
Campionatul National Tineret:
-locul 2 - 3000m obstacole.
Campionatul National Seniori:
-locul 3 - 3000m obstacole.
Campionatul National maraton(Bucuresti) :
-locul 1 individual tineret (2h:36min),
-locul 1 individual seniori.
Campionatul National Semimaraton(Oradea):
-locul 1 echipa tineret.
-locul 2 echipa seniori.
-locul 4 individual tineret.
