Vasile Ursachi s-a născut pe 30 decembrie 1934, în comuna Havârna, judeţul Botoşani, unde a urmat şi şcoala generală. După 1946 se înscrie la Şcoala Pedagogică Şendriceni-Dorohoi, apoi la Facultatea de Istorie, în cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. În anul 1986 susţine doctoratul şi obţine cu brio titlul de Doctor, sub conducerea academicianului Mircea Petrescu Dâmboviţa.
Este fondatorul Muzeului de Istorie Roman, la conducerea căruia se va afla începând cu 1 septembrie 1957 şi până la 31 decembrie 2004. Este diplomat universitar, cercetător ştiinţific gradul I, expert în arheologie.
Obţine, în anul 1991, Premiul Acadmeiei Române. Este Cetăţean de Onoare al municipiului Roman, deţine Ordinul "Meritul Cultural în grad de Comandor". Vasile Ursachi este membru al Institutului Naţional de Tracologie, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, membru al Institutului de Preistorie şi Protoistorie Cluj-Napoca, membru de onoare al Institutului de Arheologie Iaşi al Academiei Române, membru al Adunării Naţionale a Bisericii Ortodoxe Române - două legislaturi - 2000-2008.A condus peste 20 de şantiere arheologice, printre care: Văleni, Aldeşti, Săbăoani, Roman - CNR şi Episcopie, Tămăşeni, Brad, Pânceşti, Bozieni. A publicat peste 190 articole de specialitate.
"Eu sunt un ţăran obişnuit cu lucrurile cuminţi, aşezate. Cu timpul, mentalităţile s-au schimbat, nu-mi plac extravaganţele, apreciez respectul şi accept orice gest frumos. Nu-mi plac lucrurile de prost gust, sfidarea normalului. Sunt un om obişnuit, cu mentalităţi păstrate din perioada satului interbelic", spunea Vasile Ursachi într-un interviu.
Este căsătorit cu Minodora Ursachi, născută pe 22 decembrie 1934, care a condus ani la rând Muzeul de Artă din Roman. La sfârşitul anului 2014, Primăria municipiului Roman i-a sărbătorit pe cei doi soţi, la împlinirea vârstei de 80 de ani.
"Povestea domniilor lor a început în anul 1957 când, la terminarea facultăţii, au ales să vină la Roman. Înzestraţi cu o uriaşă putere de muncă, cu determinare, dar şi cu gentileţea unor suflete alese, echilibru în faptă şi cuvânt, soţii Ursachi au construit, împreună – doamna Minodora Ursachi la Muzeul de Artă, domnul Vasile Ursachi la Muzeul de Istorie -, două instituţii emblematice pentru urbea muşatină. La o vârstă la care mulţi îşi caută refugiul în liniştea pensiei, soţii Ursachi sunt încă o prezenţă în urbea muşatină, fiind dedicaţi activităţilor care i-au consacrat. Ei pot priviri cu satisfacţie înapoi, cântărind împlinirile unei vieţi închinate profesiei, dar, neobosiţi, ei privesc şi înainte, cu gândul la realizarea unor proiecte. Le dorim multă sănătate, bucurii şi împlinirea tuturor dorinţelor", a spus cu acel prilej primarul municipiului Roman.
Vasile Ursachi s-a îndrăgostit de meseria lui, iar arheologia a devenit un mod de viaţă. Povestea lui începe la Iaşi, când, ca student la Istorie, primeşte misiunea de a monitoriza zona din vecinătatea urbei moldave, acolo unde se construia Fabrica de Antibiotice.
"Interesul nostru se explică prin localizarea acolo (Fabrica de Antibiotice, nota red.) a uneia dintre cele mai vechi aşezări paleolitice din ţară, dar şi a vestigiilor din epoca eneolitică şi din perioada migraţiilor. Aşa am început să îndrăgesc arheologia. Am făcut parte dintr-o generaţie îndrăgostită de aceasta meserie, iar dragostea a fost atât de mare încât nu am mai părăsit această muncă", mărturiseşte Vasile Ursachi.
În anul 1957, un colectiv de profesori dorea înfiinţarea unui muzeu la Roman. Profesorul Mircea Petrescu Dâmboviţa, care era preşedinte la comisia de bacalaureat de la Liceul "Roman Vodă", i-a transmis că ar fi cel mai potrivit pentru a ocupa funcţia de director. "Cu toate ca aveam alte şanse atunci, având şi buletin de Iaşi, peste ani am ajuns la concluzia ca am făcut cea mai bună alegere posibilă. Iniţial, am avut doar opt obiecte expuse într-un un mic depozit cu obiecte de bronz de la Doljeşti găsite de profesorul Teştiban. Acum muzeul are peste 250 000 de piese dintre care peste 95% din colecţii sunt descoperite în vremea în care eram eu director".
Astăzi, are aproape 200 de articole publicate, iar cărţile sale sunt în atenţia tuturor pasionaţilor de arheologie. A făcut cercetări în cel mai mare cimitir dacic din ţară, cel de la Văleni, lucrarea referitoare la această cercetare fiind distinsă cu premiul Academiei Române "Vasile Pârvan", în 1991. De asemenea, descoperirile făcute de Vasile Ursachi la Brad, din perioada eneolitică, sunt obiectul unei expoziţii în Statele Unite ale Americii.
"Îmi plac tinerii care îşi ştiu limitele, cei bine pregătiţi, cei dornici de cunoaştere şi cei care prin intermediul şcolii şi internetului fac distincţia între bine şi rău, putând fi un exemplu şi pentru noi, cei în vârstă, "înceţi" sau "depăşiţi" de noutăţi sau poate mai reticenţi la schimbare".
Volume publicate:
1. V. Ursachi, "Cetatea dacică de la Brad - Zargidava", Buc. 1995, 600 pagini;
2. I. Ioniţă, V. Ursachi, "Văleni - o mare necropolă a dacilor liberi", Ed. Junimea, Iaşi, 1988, 200
pagini, Premiul Academiei;
3. V. Căpitanu, V. Ursachi, "Ghidul monumentelor din jud. Bacău şi Neamţ", Bacău, 1971, 128 p
4. V. Ursachi, "Roman - mic îndreptar turistic", Ed. Meridiane, Buc. 1977, 70 pagini;
5. V. Ursachi, "Istoria oraşului Roman - 1392-1992", Bacău 1992 - coordonator general, 400 p.
6. V. Ursachi, "Situl arheologic de la Brad", Buc. 1996, 42 pagini;
7. V. Ursachi, "Monografia arheologică - Săbăoani", vol. I, 585 pagini, Ed. Demiurg, 2007.
8. V. Ursachi, "Monografia arheologică - Săbăoani", vol. II, 461 pagini, Ed. Demiurg, 2010.
9 .V. Ursachi, Episcopia Romanului - Cercetări arheologice, Ed. Filocalia, 2008, 247 pag.
10 V. Ursachi, Muzeul de Istorie Roman - 50 de ani, 330 pagini, Editura Grafit, Roman, 2007.
- Peste 10 cataloage de expoziţii interne şi internaţionale - în colaborare
