…Şi există poeţi răbdători, care îşi construiesc îndelung glorioasa intimitate cu propriile poeme experimentând trăiri şi sentimente, fără însă a cădea în spectaculozitatea vandabilă şi scandaloasă a tarabelor literare.
Vasile Iftime este unul dintre cei răbdători, poet care nu arde etapele creaţiei de dragul unei iluzorii victorii, oricât de dulce ar fi mustul poemului efemer.
Prudent, Vasile Iftime nu riscă o ieşire în piaţa publică oricum şi oricând. Până la 30 de ani a trăit doar acumulând, "consumând" poezie spre întregirea sufletească şi educarea propriilor manifestări poetice. Un exerciţiu care ţine nu numai de o minimă decenţă personală, ci şi de o anume timiditate faţă de cuvânt. Exigenţa autoimpusă, ieşirea la rampă la momentul potrivit şi, de ce nu, siguranţa pe care o impune o astfel de atitudine, au făcut din Vasile Iftime un poet surprinzător, dar credibil prin forţa poemelor sale.
Născut pe 17 decembrie 1971 în Hăneşti, judeţul Botoşani, Vasile Iftime îşi descarcă tolba de cărţi abia după anul 2005 (Umbre, Editura Geea), pentru ca apoi, cu excepţia anului 2009, să îşi puncteze trecerea timpului cu câte o nouă carte, ultima în 2010. Astfel, poetul botoşănean reuşeşte să între în atenţia criticii literare chiar de la debut, după care urmează volumul Un tot relativ (Editura Agata, 2006), Jumătate liliac (Editura Axa, 2007), Claustrofobii sentimentale (Editura Axa, 2008), şi în anul 2010, la Editura Conta din Piatra Neamţ, volumul Alte poeme, alte femei.
Iar confirmarea a venit la timp, nici prea devreme, dar nici târziu, Vasile Iftime devenind în anul 2007 membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Publică în România literară, Luceafărul, Hyperion, Cafeneaua literară, Poesis, Convorbiri literare, Ramuri, Ateneu, Argeşul, Dacia Literară, Ţara de sus, Apostrof, Cafeneaua Literară.
REFERINŢE CRITICE:
Casian Maria Spiridon, George Vulturescu, Radu Aldulescu, Virgil Diaconu, Petruţ Pârvescu, Lucian Alecsa, Alex Ştefănescu, Daniel Corbu, Paul Aretzu, Horia Gârbea, Dumitru Ţiganiuc, Petruţ Pârvescu, Lucia Olaru Nenati, Adrian Alui Gheorghe, Dumitru Ţiganiuc
Absolvent al Institutului Militar de Artilerie şi Topogeodezie din Sibiu, Vasile Iftime a avut şansa de a se echilibra prin poezie, cărţile păstrându-l în acel spaţiu intim, cu emoţii şi trăiri, cu bucurii şi înfrângeri care nu dor, ci te înalţă continuu.
VASILE IFTIME: Impozite pentru facerea lumii
nu cuiele
ci semnele cuielor mă sperie
cerule
semnele ce nu pot să mai lase semne
semnul ei cicatrizat încă de la primul sărut
semnul lui înecat înainte de a-şi cunoaşte durerea
semnele voastre îngropate odată cu prima romanţă de clopot
nu crucea
ci lipsa rădăcinilor ei mă sperie
cerule
fierul ruginit al plugului înţelenit între două bătăi de inimă
treizeci de arginţi ce se vor preţ pentru orice înălţare
şi lepădarea de sine
ce nu mai doare nici după cântatul cocoşului
nu dragostea
ci handicapul numit aripă mă sperie
cerule
sămânţa rodeşte căzută în piatră
fără să-şi caute de-ale sale seminţe
chiar dacă vântul o împarte şi celor care nu vor să facă parte
mă sperie poezia ce moare fără cuvinte
nici cerul şi nici adâncul din ceruri
nu mă sperie cerule
lutul mi l-ai dat amanet pentru a-l împărţi în alte câteva luturi
frunza păleşte a toamnă la prima adiere de gând
iar visele în loc de cenuşă
cărare mi-a semănat din sticlă pisată
cerule
mai am o fereastră
ajută-mă să pot ridica primul piatra
