Ionuţ Sârbu locuieşte împreună cu fraţii mai mici şi o bunică paralizată într-un bordei de chirpici din judeţul Botoşani. După ce mama i-a murit de cancer, iar tatăl s-a sinucis, a rămas unicul întreţinător al familiei şi munceşte zi şi noapte ca să aibă ce le pune pe masă.

La vârsta la care mulţi tineri visează la o carieră sau se gândesc cum să-şi petreacă timpul liber, Ionuţ Sârbu, din satul Dumbrăviţa, comuna Ibăneşti, judeţul Botoşani,  îşi doreşte, la cei 25 de ani, doar sănătate şi puterea de a munci cât mai mult. Ca mulţi copiii de la ţară, Ionuţ a fost, de la o vârstă fragedă, greu încercat de viaţă, iar acum mai mult ca oricând. De mai bine de trei ani este mamă şi tată pentru cei trei fraţi mai mici, dar şi sprijin pentru bunica paralizată, scrie Adevărul.  

CITEȘTE ȘI: "Calendar ortodox, 25 noiembrie: Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina; Sfântul Mare Muce..."

Munceşte zi şi noapte pentru a le pune o bucată de pâine pe masă, pentru a le cumpăra caiete şi pentru a avea cu ce să-i încalţe. Este singurul întreţinător al familiei, după ce ambii părinţi au murit. Singura moştenire a acestora este o casă dărăpănată cu două camere şi fără gard.

„Eu nu-mi doresc nimic. Vreau să am putere de muncă, atât. Că eu, cu braţele, aduc de mâncare la fraţi şi la bunica. Şi o casă pentru cei mititei. Nu mare, mică, dar măcar să nu cadă pe noi”, mărturisteşte Ionuţ.   

„Viaţă de copil amărât”

Ionuţ a fost primul din cei patru copii ai familiei Sârbu din satul Dumbrăviţa, comuna Ibăneşti. Ca majoritatea localnicilor din satele din nordul Moldovei, şi părinţii lui Ionuţ trăiau din agricultura de subzistenţă: o vacă de lapte şi o bucată de pământ bună de cultivat. Au fost mereu atât de săraci încât nici măcar gard la casă nu şi-au putut face, îşi aminteşte Ionuţ. Locuinţa, un bordei de chirpici cu numai două camere, este astăzi aproape prăbuşită, ilustrează Adevărul

„Viaţă de copil amărât. Aşa am avut mereu. Bani nu am avut niciodată. Mai tânjeam aşa la alţi copii, dar mă luam cu munca şi uitam, ce puteam să fac?”, spune Ionuţ.   

Norocul lui a fost că a iubit munca de mic copil.

„Îmi plăcea să muncesc. Oriunde, şi la pădure, şi la moară, peste tot. Aşa am învăţat de toate. Mi-am ajutat de mic părinţii la muncă, aşa ca la ţară”, ne poveşteşte tânărul.   

Odată cu vârsta adolescenţei, au început şi necazurile serioase pentru Ionuţ Sârbu. Acum 7 ani, mama i s-a îmbolnăvit de cancer, iar după trei ani de tratamente fără rezultat, femeia a murit. La scurt timp, tatăl lui Ionuţ s-a sinucis, iar după câteva luni a murit şi bunicul, aşa că Ionuţ, la nici 20 de ani, s-a trezit singurul întreţinător al celor doi fraţi mai mici, de cinci şi respectiv zece ani, la vremea aceea. Iar ca tragedia să fie şi mai cruntă, bunica lui Ionuţ a căzut la pat, paralizată. În afară de Ionuţ, nu avea cine să o îngrijească. Şirul necazurilor s-a încheiat brusc cu moartea singurei vaci de lapte a familiei.   

„Are, săracul, mâinile rupte de muncă”

Ionuţ nu s-a pierdut cu firea, nu şi-a abandonat fraţii, ci a început să muncească şi mai mult.

„Cum să-mi las fraţii? Doamne Fereşte! Şi pe bunica, femeia care m-a crescut? Am luat toporul în mână şi m-am dus din poartă în poartă. Întrebam de muncă, oricât de grea, ca să primesc mai mulţi bani. Atunci am realizat că, dacă mă pierd cu firea, îmi nenorocesc fraţii şi bunica. M-a ţinut Dumnezeu tare”, spune Ionuţ.   

De cinci ani, tânărul este cunoscut în sat ca omul bun la toate şi care se duce oriunde poate câştiga bani. Preferă muncile la care alţii nu se prea bagă, tocmai pentru  a fi angajat şi a câştiga mai mult. „La moară, la pădure, la construit, la ridicat“, spune tânărul botoşănean.   

O vecină miloasă mai găteşte pentru copii când Ionuţ este la muncă şi îl căinează pe acesta, spunând că plânge de fiecare dată când îi vede mâinile.

„Are, săracul, mâinile rupte de muncă. Sunt bătucite şi crăpate. I-am spus să aibă grijă, dar nu se lasă. Trebuie să-şi crească fraţii”, spune vecina tânărului.  

Pentru fraţii săi, Ionuţ este un înger salvator.

„Fără Ionuţ nu ştiu cum ar fi. Vine de la muncă şi vorbim, ne şterge lacrimile dacă suntem supăraţi, ne întreabă de teme şi ne trimite la şcoală. Stau cu grijă până vine acasă şi tare mă bucur când intră pe uşă. Ştiu că munceşte greu şi ne este frică să nu păţească ceva”, spune cel mai mic dintre fraţi.   

Viaţa în două camere Cea mai mare problemă pentru Ionuţ şi familia sa o reprezintă casa, un bordei cu două camere în care trăiesc trei fraţi şi o bătrână paralizată şi care stă să cadă pe ei. Ionuţ o mai ţine în picioare reparând-o constant. Mai mult decât atât, casa aparţine unei surori a bunicii şi, cel mai probabil, după moartea bătrânei, Ionuţ şi fraţii săi vor ajunge în stradă.

„Eu muncesc să le fac o căsuţă micuţă, dar să fie a noastră“, spune Ionuţ.   

Povestea tristă a tânărului din Ibăneşti a fost descoperită de Asociaţia „Grup Civic” din Botoşani, condusă tot de un tânăr de la ţară care a avut parte de o copilărie grea. Reprezentanţii Asociaţiei vor să le construiască celor trei fraţi o casă nouă, unde să poate locui.

„Am aflat de această poveste foarte tristă. Vrem să le construim o căsuţă a lor şi sperăm să găsim ajutor pentru a termina casa”, spune Daniel Câşlariu. 

Pentru ajutorarea familiei se poate apela la telefon 0759362916 iar donaţii se pot face la IBAN-ul contului curent în lei deschis pentru Asociaţia ”Grup Civic” Botoşani RO03BTRLRONCRT0530156401 sau IBAN-ul contului curent în euro, RO50BTRLEURCRT0530156401 codul Swift BTRLRO22, cu specificaţia pentru familia Sârbu.