Stefan Teisanu, fiul lui Victor Teisanu, s-a nascut la Darabani, in anul 1983. In urma cu doi ani, la doar 25 de ani, primea titlul de Antreprenorul anului, proiectele pe care le dezvolta in momentul respectiv, alaturi de un grup de prieteni, fiind axate pe educatie.
"Pentru ca experientele noastre de invatare, in special cele de la facultate, ne-au dezamagit, am ales sa contribuim la modul in care educatia va influenta Romania in anii care urmeaza", explica Ștefan Teisanu ideea de la care a plecat atunci cand a creat la Cluj cele trei businessuri ale sale: Foreground, specializat in educatia trainerilor, Targul de Cariere si Cartio, companie ce activeaza in domeniul cartilor audio, toate unite in grupul Foregroup.
Primul proiect a fost Targul de Cariere. A inceput cu trei asociati care erau si angajati si cu un buget initial de sapte milioane de lei vechi, imprumutati de la un prieten, pentru inregistrarea firmei la Registrul Comertului.
"Pe drum spre Registru, portofelul in care tineam banii ne-a fost furat, asa ca a trebuit sa mai imprumutam inca sapte milioane. De la un alt prieten. In primele sase luni de antreprenoriat ne-am rugat parintii sa nu ne "taie" banii pe care ni-i trimiteau lunar si in timpul facultatii. Asta ne-a ajutat sa trecem peste greutatile debutului, pentru ca abia dupa o vreme am inceput sa producem profit. Acum, intre noi fie vorba, banii pe care ni-i trimiteau parintii nu prea ii foloseam pentru intretinere. Ne plateam telefoanele, taxiurile si materialele de prezentare printate color la internet cafe-ul de la coltul blocului", povestea, in 2008, Stefan Teisanu.
Secretul nu a fost, asa cum s-ar crede, o idee geniala de la care totul sa curga de la sine, in asteptarea miracolelor.
"Sedintele le tineam la mine in camera, apoi ne imbracam la costum si mergeam la intalniri de vanzare. Apoi, ne schimbam in salopete ca sa montam standurile de expozitie pentru Targul de Cariere. Vremuri de poveste...", spune nostalgic Stefan Teisanu, in revistele de specialitate business. O poveste reala, dintr-o Romanie si mai reala...
Redam in continuare, integral, textul de pe Laptopisetul.ro, pentru frumusetea cuvantului, dar mai ales farmecul si nostalgia omului plecat dintr-un Nord mirific al Romaniei, Darabaniul de neuitat:
"Sunt din Darabani si locuiesc in Cluj.
Am dezvoltat cateva mici afaceri, sub forma unor evenimente si programe in resurse umane si educatie. Pentru aceste initiative am fost desemnat Tanarul Antreprenor al Anului 2008 in Romania. Un an mai tarziu am dat primul faliment, iar asta e o parte a povestii la fel de importanta ca premiul din 2008.
Sunt Alumnus al AIESEC Romania (Entrepreneurship Award 2009) si presedinte fondator al JCI Cluj-Napoca, filiala locala a organizatiei mondiale a tinerilor intreprinzatori.
Acum lucrez in QualMedia, unde dezvolt in continuare Targul de Cariere si ma ocup de proiecte de marketing si vanzari. Mai lucrez si la cateva proiecte online despre care vom vorbi in curand.
Scriu pentru 24 FUN si pentru alte publicatii.
Darabani e cel mai mic oras din lume. De acolo vin eu. Din 1983 incoace imi petrec viata ba facandu-ma preot, ba fotbalist, ba informatician. Pana la urma am ajuns antreprenor.
M-am bucurat de orice mi-a aparut in cale. Mi-am iubit viata si cred ca e pacat ca trece. Imi voi iubi viata si ma voi bucura ca vine. Am planuri mari si sunt mereu cu un pas in urma lor. Si pentru ca planurile nu sunt despre mine, cred ca rostul meu in viata e sa le indeplinesc.
Tatal meu e poet. Mama a fost functionar si a iesit la pensie inainte de vreme. Am un frate pasionat de tenis. Sunt cei mai buni oameni din lume. In februarie 2006 sotia mea (prietena, pe atunci) a avut un accident grav de masina, iar acum e suta la suta recuperata. In doua luni am crescut amandoi cu cate 10 ani. Suntem la fel de tineri, dar mult mai intelepti. Suntem impreuna dintotdeauna si cred ca vom mai fi, cel putin inca pe atat.
In Darabani e liniste. E un oras de acum 10-20 de ani, cam de cand eram si eu acolo. Acolo stateam la bloc, dar aveam si cea mai frumoasa casa din lume. Liceul l-am facut in Botosani, primul oras al lui Eminescu. Am avut multi prieteni acolo. Cu multi am pierdut legatura.
Facultatea a fost o greseala, nu vroiam sa devin informatician. Am intrat in AIESEC, am vazut 5 tari noi si mi-am facut o multime de prieteni pe viata. Am invatat multe si am prins curaj. Am fost acolo la fondarea Junior Chamber International Cluj-Napoca. Intr-o zi, JCI va avea multe de spus in Romania.
Apoi am devenit antreprenor, impreuna cu niste prieteni buni. Asa am invatat cele mai multe si mai dureroase lectii despre afaceri si despre viata".
