SANDA TOMA, nascuta pe 24 februarie 1956, in Stefanesti, judetul Botosani
A ramas in Istoria Canotajului romanesc in special prin medalia de aur obtinuta in proba de schif simplu feminin la Olimpiada de la Moscova, din 1980.
Este conferentiar universitar doctor, decan la Facultatea de Educatie Fizica si Sport din cadrul Universitatii Ecologice din Bucuresti.
In 1977, antrenorul emerit Victor Mociani a recomandat organizarea unei vaste selectii la nivel national, in mod special pentru completarea lotului feminin. Au fost testate atunci aproape 80.000 de tinere, preponderent din Moldova si Bucovina.
Printre cele aproape 80 de fete selectate atunci s-a aflat si o tanara care in 24 februarie acel an implinise 21 de ani, pe nume Sanda Toma, din Stefanesti, judetul Botosani.
Sanda Toma incepuse cu atletismul si parea ca va deveni o buna aruncatoare de greutate. Dupa un progres rapid, rezultatele ei au stagnat insa.
Atunci a venit momentul in care a fost remarcata de antrenorul de canotaj Cornel Radut. A schimbat sportul, desi nu mai urcase in viata ei in vreo ambarcatiune, nici macar intr-una de agrement. Si aceasta s-a dovedit mutarea castigatoare.
“Sanda avea parametri fizici ideali, totodata ceea ce a fost foarte important - era partial obisnuita cu rigorile vietii de sportive, deoarece practicase atletismul, si nu o proba oarecare, ci cea de aruncare a greutatii", isi aminteste profesorul Mociani.
N-a fost necesar decat un singur an de pregatire - 1978 - pentru ca noua achizitie sa fie “aruncata" in disputa pentru medalii, la mondialele din Noua Zeelanda, de la Karapiro. Doar un loc 5 cu echipajul de 4 vasle. Totusi un rezultat promitator pentru debut. Dar pe undeva si o nemultumire: Sanda a considerat ca ar fi putut da mai mult, concurand la simplu. Profesorul Mociani a dat curs dorintei ei, astfel ca la mondialele din anul urmator de la Bled, Sanda Toma, singura in schif, a cucerit aurul! Succes notabil nu numai pentru ea, ci si pentru canotajul romanesc.
Au urmat Jocurile Olimpice de la Moscova, 1980. Sanda Toma, de neinvins, cu stilul ei cu totul particular, desprinzandu-se de adversare inca din start, apoi supraveghind continuu parcursul spre a contraataca orice posibil atac.
Asadar, la Moscova, delir! Sportiva din Stefanesti reusise sa soseasca inaintea supervedetei tarii-gazda, Antonia Masina.
Dupa Olimpiada moscovita a urmat o noua editie a Campionatelor Mondiale, de data aceasta in Germania, la Munchen, in 1981. Pe firul reusitelor care au insotit-o mereu atat in tara cat si peste hotare, la toate regatele care prefateaza mondialele, Sanda Toma, cu schiful ei imbatabil, a cucerit iarasi aurul!
A urmat o veritabila lovitura de teatru, dupa mondialele de la Munchen: Sanda Toma renunta!
Nu avea decat 25 de ani si, dupa opiniile tuturor artizanilor din canotajul nostru feminin, inca cel putin 5 ani ar mai fi putut ramane in activitatea sportiva pentru a mai cuceri titluri de campioana si chiar laurii olimpici, cei mai apropiati cu prilejul editiei de la Los Angeles - 1984.
Era dubla campioana a lumii, totodata laureata olimpica.
Sanda Toma considera ca nu mai avea motivatia. Disparuse astfel obiectivul intrecerii, telul unui asemenea efort urias, cum il impune canotajul.
Mai era insa si altceva: Sanda Toma absolvise cu brio Institutul de Educatie Fizica, aspira la o cariera didactica. Si apoi, nici oficialitatile sportive de atunci nu s-au prea inghesuit cu rasplata cuvenita marilor nostri perfomeri. Dupa JO de la Moscova, laureatii olimpici ar fi trebuit sa primeasca un autoturism, o Lada 1200. N-au primit decat 15.000 de lei, dar si aceia impozitati la sange; in mana laureata olimpica s-a ales doar cu putin peste 10.000.
Sanda Toma nu s-a limitat la calitatea de licentiata in educatie fizica si sport. Ulterior ea si-am luat si doctoratul. Incadrata la Academia Militara (si ca urmare a faptului ca in cei 5 ani de activitate sportiva servise culorile clubului din Ghencea), ea a urcat pana la treapta de conferentiar universitar. A ramas in invatamantul superior, transferandu-se la Universitatea Ecologica.
Si pentru a nu rupe totusi legatura cu sportul care o consacrase, a acceptat sa serveasca federatia de specialitate, in calitate de experta.
Ce si-ar fi putut dori mai mult?
