Povestile pompierilor sunt adesea cutremuratoare pentru ca ele vin din valtoarea apei sau fierbinteala focului mistuitor. Povestile pompierilor nu sunt intotdeauna cu final fericit. Apa care ieri salva o casa sau trezea la viata un om, maine va ucide cu cruzime. Acelasi pompier, cu acelasi costum, cu masini de misiune vechi de 30 de ani, acelasi pompier abia iesit din flacari se aseaza in calea apei, punand stavila in calea potopului. Uneori reuseste, alteori este el insusi izbit de forta cumplitelor vitregii.
Pompierul este un OM. Nu o masina care poate fi scoasa din uz, trasa pe dreapta pe timp de criza. Pompierul are mama, frate, sora, copii. Are casa, jucarii in curte sau doar o singuratate in care isi culca visele dupa oboseala misiunii.
Constantin Posteuca locuieste in Dorohoi, intr-o casa pentru care plateste lunar chiria la stat. Nu a fost niciodata proprietar, dar ii placea sa spuna ca sta in casa parinteasca, pentru ca acolo au respirat pana in ultima clipa parintii sai. O casa din care acum au ramas ziduri chinuite, subrede. Apa invinsa in satele din judet s-a razbunat neasteptat in Dorohoi, lovind in casa celui care salva vieti dupa vieti. S-a intamplat in cumplita noapte de 28 iunie.
In casa lui Constantin Posteuca, apa a distrus mobila, a naruit peretii. Neasteptat, ceva a ramas neatins: uniforma de gala a pompierului!
"Casa mea este in zona Autogarii si a fost afectata si ea de aceste inundatii. In primul rand mi-a fost deteriorata mobila si hainele. Singurul lucru care a ramas intact si l-am salvat in proportie de 100% este uniforma militara. Locuiam singur in casa parinteasa, parintii mei fiind decedati. Este o casa de stat, pentru care platesc chirie. Am reusit sa scot malul din casa, am scos si parchetul si bucatile de ciment care s-au dizlocat, si mobila deteriorata. In mare, am ramas cu un dulap care este ud. Incerc sa vad daca il pot recupera. Si o canapea, care este la fel, imbibata cu apa", marturiseste agentul Inspectoratului Judetean Pentru Situatii de Urgenta Botosani, Detasamentul Dorohoi.
Pe 28 iunie, Constantin Posteuca fusese la zeci de kilometri de casa. Spre seara a ajuns, in misiune, la Pomarla, unde apele erau mari. In intunericul care tocmai se lasa, o veste a cazut ca un trasnet pentru dorohoian: casa lui era lovita de ape.
"In data de 28 iunie am fost chemati la Radauti Prut pentru a ajuta oamenii de acolo, iar seara au fost inundatii in municipiul Dorohoi. In acea seara cand mi-a fost inundata casa am mai fost de serviciu la Pomarla si Varnav, unde a fost salvata o femeie din casa, acolo apele au fost foarte mari! Apoi am fost chemati la intrare in Dorohoi, si atunci un coleg m-a anuntat ca nu se poate intra la mine ca este apa. In prima faza am crezut ca este o gluma, dupa care am reusit, ajutat de colegii de la Botosani, sa trec paraul si sa ajung acasa", povesteste pompierul.
S-a intors in casa atunci cand apele s-au mai linistit, iar la lumina zilei a vazut si dezastrul lasat in urma.
"Tot in casa respectiva locuiesc, incerc cat de cat o dezinfectare cumva, pentru ca si singura mea ruda, fratele meu, care sta in apropiere de mine, este si el afectat de inundatii, chiar mai mult decat mine. Casa lui incepe sa cada. Am sa incerc sa-mi refac locuinta si sa o mobilez cu strictul necesar, dar intr-un timp indelungat, pana la venirea iernii sub nicio forma nu am posibilitate", spune cu greul in suflet Constantin Posteuca.
Cu toate acestea, gandul sau este catre cei multi, care poate au in continuare nevoie de ajutorul sau. Dimineata pleaca la serviciu, iar serviciul sau, de o saptamana de zile, acesta este: ajuta oamenii sa revina la viata normala, sa recapete incredere in ziua de maine. Dupa misiune intra in casa lui umeda, cu miros greu. Doarme pe canapeaua care in cateva zile spera sa se usuce si sa mai reziste cateva luni.
"Am parere de rau pentru oamenii care sufera si au aceleasi probleme pe care le am si eu cu inundatiile, cu apa, cu malul, cu obiectele distruse, multi au ramas fara agoniseala de-o viata, este un pic mai greu sa o ia de la inceput. Nu ma gandesc la mine deloc, din contra, im doresc sa ajut cati mai multi oameni, pe cat posibil", spune Constantin Posteuca.
In aceeasi situatie cu pompierul din Dorohoi mai sunt alti trei angajati ISU, care a fost afectati de inundatii, doi pompieri sunt din Dorohoi si altul din Trusesti.
Cati dintre noi, privitorii la spectacolul creat pe marginea nenorocirilor acestor oameni, ne gandim ca si ei, eroii nostri, au nevoie de ajutor? Cate din gandurile, rugaciunile noastre se indreapta seara catre ei, salvatorii parintilor sau copiilor nostri?
Dincolo de bucuria, emotia si miracolul salvarii unei vieti, cata singuratate incape in sufletul unui pompier in mijlocul unei case mistuite de ape? Stim insa cum arata un roman care, intr-o casa distrusa, are putere sa spuna: "Mi-am salvat uniforma militara!"
Constantin Posteuca este doar un erou. Unul dintre multii eroi in care romanii au incredere, singurii in mainile carora isi mai incredinteaza vietile.
Le oferim astazi, cu respect si apreciere, o binemeritata reverenta!
Sa ne traiti, domnilor pompieri!
