Pe numele sau Vasile Iftime, poetul nu se construieste doar pentru a se narui apoi in cuvinte, ci se naste continuu, altruist in spatiul pe care il recunoaste drept poem. Pe acelasi nume Vasile Iftime s-ar putea acorda, psaltic si uneori diafan, un destin cu calde solfegieri biblice, daca poetul nu ar surprinde apoi prin discursuri sentimentale expresive, atingand si depasind chiar limita pudibonda a cititorului neavizat.
Asadar, la 40 de ani, poetul pe numele sau Vasile Iftime isi consuma succesul la public, chiar daca nu socheaza prin impostatii bruste, dar nici nu isi refuza experimente poetice la limita lumescului efemer.
Nascut pe 17 decembrie 1971, la Sarata Basarab, comuna Hanesti, Vasile Iftime a inceput a scrie dupa ce, scotocitor in cuvintele altora, si-a descoperit mai intai propria realitate poetica.
"Am citit de mic tot ce mi s-a recomandat, am citit si la intamplare, iubesc scriitorii francezi si scriitorii rusi, seva o primesc de la ei ca pe o binecuvantare. Imi place mai mult să citesc decat sa scriu, sunt mai multumit sufleteşte după ce am citit o carte bună decât după ce mi-a reuşit un poem... Am scris sase cărţi, am publicat în multe reviste de literatură, dar toate acestea nu însumează mândrie, ci doar o existenţă după sufletul meu", marturiseste despre sine Vasile Iftime.
De profesie "subofiter in Armata Romana, UM 01251", dupa cum singur se recomanda, a urmat Liceul Garabet Ibrăileanu din Iaşi, Institutul de artilerie, rachete şi topogeodezie din Sibiu, si Facultatea de Psihologie.
Primele scrieri prind contur abia la varsta de 34 de ani, anul 2005 fiind si cel al debutului editorial, cu volumul de poezie "Umbre", editura Geea. Urmeaza, anul urmator, "Un tot relativ", editura Agata, in 2007 o noua aparitie editoriala "Jumătate liliac", editura Axa, pentru ca anul 2008 sa ii aduca recunoasterea ca poet, cu volumul "Claustrofobii sentimentale", editura Axa, in acelasi an primind si statutul de membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
Dupa o pauza de doi ani, Vasile Iftime revine cu alte doua volume, care surprind critica literara si il determina sa marturiseasca public noi forme de manifestare poetica, fara a se mai supune siesi, cel de pana atunci. "Alte poeme alte femei", editura Conta, 2010, si "Poeme cu toate femeile lumii", editura Dacia xxl, 2011, sunt cartile care il recreeaza pe poet, uneori in folosul sau, alteori spre incantarea publicului sau.
Vasile Iftime este prezent in antologii: "1500 de scriitori clasici şi contemporani", editura Porţile Orientului, 2010, "Dicţionarul scriitorilor români de azi", editura Porţile Orientului, 2011, "Nord", editura Axa 2009, "Poezia", 2009, "Conta", 2010.
"De mic mi-a plăcut lectura, scrisul m-a fascinat dintotdeauna, pe scriitor l-am perceput şi îl percep ca pe un apostol, el nu poate exista fără duh sfânt, cineva îi şopteşte ce trebuie să scrie, aşa cum sfântului Grigore Teologul, mare cuvântător de Dumnezeu, îngerul Domnului îi şoptea toate cărţile. Nu vreau să fiu înţeles că eu minimalizez virtutea poetului, a scriitorului, el a fost alesul şi asta îi INNOBILEAZĂ. Citesc şi scriu deci exist, deşi poet pot să fiu toată moartea", spune despre sine Vasile Iftime.
La implinirea varstei de 40 de ani, se poate spune despre Vasile Iftime ca a trait mai multe vieti, cu fiecare carte construindu-si o noua existenta poetica.
LA MULTI ANI si putere de creatie, Vasile Iftime!
Te aştept pe mess draga mea
vreau să îţi scriu
să îţi spun că şi pe aici au căzut păsări înainte de zbor
că şi-au zidit cuiburi fără rost
(pentru acele cuiburi au crescut ramuri)
doar pentru acele cuiburi
vreau să îţi scriu
despre acest verde excesiv pentru care mi-au înmugurit braţe
braţe cât să cuprind primăvara pe de-ntregul
şi să ţi-o aşez la noapte sub pernă
(pielea ta, cearşaf fără nicio cute
va mirosi toată noaptea a păpădie)
vreu să îţi scriu
dar sângele meu este o alunecare în sine şi nicio căutare
sângele meu
miroase a pământ are culoarea pământului
gustul pământului alunecă tot mai des prin vene
dar eu vrea să îţi scriu
dintr-un exces de gelozie ţi-am stricat cutia poştală
gmail, yahoo, facebook, fiecare-şi bagă fisa şi aşteaptă
eu mi-am prins sufletul între spiţele carului mare
despre ce să îţi scriu
mă trezesc mereu primul dar cineva fură startul
casa este locul unde laşitatea de a rămâne sparge ferestrele
iar tu eşti cea mai adâncă fântână
draga mea
deschide-mi
deschide-te
nu vreau să mi se sape groapă în cer
