În urmă cu mulți ani, la un concert în Germania, Klaus a cunoscut-o pe Maria, o româncă din Vorona Botoșanilor. A fost atras de firea deschisă a Mariei, de sufletul ei mărinimos. El, Klaus Dieter Brückmann, nu fusese niciodată un om religios, dar purta în el o bunătate rară și, mai ales, știa să împărtășească frumusețe și pace. Ea i-a povestit despre Dumnezeu, el i-a arătat ei Germania. S-au cununat civil în Germania, apoi și-au rostit dragostea și credința în fața preotului din Vorona.

CITEȘTE ȘI: "Și la ce i-a folosit?"

Prin Maria, Klaus a ajuns în România, a cunoscut splendoarea Voronei, dar și freamătul ortodoxiei. Împreună au dus apoi în Germania spiritul Voronei.

Dar cea mai frumoasă realizare a celor doi sunt copiii. Șase. Toți născuți în Germania, toți îndrăgostiți astăzi de România.

Fiica cea mare a familiei Brückmann, Ekatharina, are astăzi 15 ani. O adolescentă frumoasă, delicată, cu un zâmbet discret și o eleganță matură, o atitudine atent cultivată în sute de ore de canto, dans, teatru, pian.

Ekatharina Josephine Brückmann este, de ani buni, o punte între Germania și România, o adolescentă care unește două culturi foarte diferite, dar la fel de străvechi.

Din inima Germaniei, fetița cu nume de împărăteasă - Ekatharina Josephine - a descoperit prin cântec frumusețea limbii române. Cu fiecare cântec, cu fiecare cuvânt, ea a ajuns mai aproape de România – țara mamei ei. Și, asemenea tatălui ei, s-a lăsat cucerită de măreția Voronei…

Chiar dacă are în spate ani de muncă, uneori chinuitori și istovitori, povestea Ekatharinei e ca un basm modern. Astăzi cântă împreună cu cei cinci frați. Pricesnele ortodoxe, alături de părintele Vlad Roșu, sunt cunoscute în toată România. Întâlnirea cu Grigore Gherman i-a dat mult curaj, iar drumurile îndelungi între Germania și România au devenit parcă mai ușor de străbătut.

Pas cu pas, cântec cu cântec, Ekatharina a devenit o ambasadoare a muzicii și tradițiilor românești. A cântat la strană, a învățat de la Părintele Vlad Roșu muzică bizantină. A colaborat cu surorile Suzana și Daciana Vlad, cu Raluca Diaconu. Pricesne, colinde… În română, germană, engleză... Totul a venit firesc, din nevoia de Dumnezeu, din dorul de rădăcini și dragostea pentru România mamei.

Spre finalul anului 2025, Ekatharina Josephine Brückmann ne-a vizitat în redacția Știri Botoșani. Însoțită de mama ei și de una dintre surorile mai mici, Ekatharina a adus cu ea energia adolescentină, dar și cumințenia creștină a copiilor care înțeleg deja cumpătarea și echilibrul.  

”În Vorona mă simt ca acasă…”

A venit în România pentru a participa la un concert de colinde la Botoșani și Piatra Neamț, alături de Grigore Gherman, fiind invitată de Suzana și Daciana Vlad.

-Ekatharina, cum a început apropierea de colindul românesc? De unde dragostea pentru filonul acesta ortodox?  

-Mama vine din Botoșani, din Vorona. Ea cântă la strană cu surorile ei, unde și eu cânt cu verișoara mea. Mama m-a învățat să cânt. Apoi, pe când aveam 7 sau 8 ani, am început să învăț (mai întâi online) muzica bizantină cu părintele Vlad Roșu. M-am întâlnit apoi cu Grigore Gherman, am făcut câteva piese cu el, mai târziu le-am cunoscut și pe Suzana și Daciana Vlad, cu care de asemenea am cântat câteva piese.

-Știm, de asemenea, că tu cânți și alături de frații tăi mai mici. Cum este să fii un model pentru ei?

-Da, noi suntem șase frați, eu sunt sora cea mai mare. Este foarte frumos să cântăm împreună. Câteodată este și puțin obositor, dar este un lucru foarte frumos!

-Cum se simte Crăciunul într-o familie unită, cu mulți copii?

-Foarte frumos, nu ești singur niciodată, mereu ai pe cineva cu care poți să cânți, cu care poți să vorbești orice…

-Cum simte o adolescentă aceste drumuri nesfârșite dintre Germania și România?

-În Vorona am familia mamei. Aici nu am stres, nu am școală. Simt căldura sufletească. În Vorona e unchiul meu, mergem la cimitir unde sunt bunicii mei și aprind lumânări, avem o biserică acolo. Mă simt ca acasă…

-În România cânți. Cântece creștine, pricesne. În Germania, cum e și firesc, viața ta înseamnă mult mai mult…

-În Germania merg la școală, acolo iau cursuri de canto, am foarte multe activități. Fac balet, jazz, hip-hop… Ajung la ora 8 sau 9 seara acasă. Mă joc la pian, cânt… Însă corpul spune deja că trebuie să dozeze mai bine timpul. Va trebui să fac niște alegeri. Vreau să rămân mai mult în muzică…

”Profesoara mea de la școala din Germania ascultă foarte des cântecele mele în limba română”

-Cum o vezi pe Ekatharina de peste 10-15 ani?

-Nu vreau să renunț la muzică! Mai mult ca sigur voi renunța la dansuri. Mă voi focusa mai mult pe muzică. Nu mă mai atrage foarte mult dansul, mă doare corpul foarte tare. Voi prioritiza o pasiune pe care o simt cu adevărat.

-Cum este relația cu colegii tăi din Germania?

-Mă înțeleg foarte bine cu colegii din Germania, dar și în România am prietene cu care petrec timpul și îmi place foarte mult acest lucru. Profesoara mea de la școala din Germania ascultă foarte des cântecele mele în limba română, se uită la videoclipurile de pe YouTube. Am pus la școală pe monitor, colegii au ascultat. Toți care mă cunosc știu că fac muzică.

-Cum ai lucrat cu părintele Vlad Roșu?

-La 8 ani, făceam în fiecare zi, online, muzică bizantină, eram un grup mare. După un an, cred, mi-a plăcut foarte mult, am început să lucrez la piese cu părintele Vlad.

-Concertul pe scenă, în fața unei mulțimi de oameni, vine după multe cântări în biserică. Simți vreo diferență față de momentele din biserică, lângă strană?

-În biserică e o altă vibrație, o altă trăire. Sunt mai sigură, sunt mai împlinită atunci când cânt la biserică. Dacă ar fi să aleg între scenă și biserică, aș alege biserica. Pe scenă am mai multe emoții. În biserică sunt mai aproape de Dumnezeu.

”Mergem prin mănăstiri să căutăm pricesne de la maici”

-Ce urmează după aceste concerte?

-În aprilie venim în România, vom mai înregistra muzică bizantină cu maicile de Mănăstirea Paltin. În august merg în tabăra de la Nemțișor, organizată de Mitropolia din Germania. Mergem prin mănăstiri să căutăm pricesne de la maici, cântece în care se simte altfel ortodoxia. Mai am multe colinde înregistrate cu părintele Vlad Roșu, cu Raluca Diaconu… Am și cântece în engleză…

-Doi oameni importanți din viața ta: părinții tăi. Mama născută în Vorona, tatăl tău născut în Germania. Două lumi total diferite, dar care te construiesc pe tine ca om. Ce simți că ai preluat cel mai mult de la mama, cel mai mult de la tata?

-Fără mama cred că nu aș putea face așa multe activități. Pot vorbi cu ea orice, merg la cumpărături, facem lucruri pe care nu le pot face cu tata. Cu tata… Eu semăn foarte mult cu tata. Dacă ascult muzică englezească, de pildă, avem aceleași pasiuni… De la el vine disciplina. El știe germană, când am probleme merg mereu la el, mă înțelege, mă ajută de fiecare dată. În schimb, când venim în România, iar tata nu înțelege bine limba română apelează la mine. Mama nu poate veni de fiecare dată cu mine în România, am frățiorii mai mici. Când am înregistrări în România îl iau pe tata sau pe unchiul meu Cristi…

-Simți că ești un copil care se dezvoltă în aceste două lumi, dar pe care de fapt le și unește, le adună și preia tot ce este mai frumos din această întâlnire dintre mama și tata? Dai frâu liber muzicii acolo, în Germania, sau când vii la Vorona?

-În România!

-Ekatharina, mă bucur mult că ne-ai vizitat. Te felicit pentru tot ce faci, pentru faptul că promovezi cu bucurie aceste cântece. Succes pe mai departe!

-Mulțumesc!

Priceasnă la sărbătoarea Bobotezei

„Cu multă emoție vă dăruim această priceasnă la sărbătoarea Bobotezei. Mulțumim din suflet Ralucăi Diaconu pentru textul frumos și tuturor celor care, prin implicare și dăruire, au făcut posibil ca acest moment să iasă atât de bine. Mulțumim, de asemenea, tuturor celor care ne susțin și ne încurajează mereu. Dumnezeu să vă răsplătească și să vă binecuvânteze pe toți!”, spune Ekatharina.