Anii de liceu nu au insemnat numai literatura, ci si muzica. Activeaza ca solist si chitarist in cateva trupe locale. Bogdan Perdivara lasa insa totul in urma si pleaca la Iasi, unde urmeaza cursurile Facultatii de Filosofie - Asistenta sociala. Scrie mai putin, dar se bucura din plin de anii de studentie, mai ales ca isi gaseste repede loc intr-o trupa, "Blue Light District", impreuna cu care canta o perioada.
In timpul facultatii debuteaza in revista ieseana Timpul si frecventeaza Club 8, o grupare care a facut ceva istorie prin Iasi si nu numai.
In scurt timp, insa, paraseste Moldova, hotarat sa cucereasca Bucurestii. Se angajeaza la Cotidianul, ca redactor.
Publica primul sau volum, "Kilometri de pivnita", la Editura Vinea, cu care obtine Premiul National Mihai Eminescu pentru debut, la Botosani, anul 2005.
"Am scris volumul Kilometri de pivnita din trei motive importante: primul: ma parasise iubita mea de atunci; volumul meu a inceput initial cu un fel de dialog imaginar cu ea, cea care nu mai era prin zona; al doilea motiv este ca am fost dat afara din casa, dintr-un bloc din cartierul iesean Nicolina, ajungand sa locuiesc cu alti prieteni de-ai mei intr-o casa pe Dealul Copoului. O parte din poemele de acolo sunt rezultatul lipsei apei curente, lipsei curentului electric, lipsei lemnelor pentru foc... stiu si eu? a nenumarator lipsuri. Mai sunt rezultatul diminetilor cand mergeam cu totii pana in Universitatea "Al. I Cuza" cu prosopul atarnat pe umar, ca sa ne putem spala pe fata si pe dinti, rezultatul diminetilor cand gaseam apa din paharul de la capul nostru inghetata, noi inveliti in paltoane fiind si dormind cate 4 intr-un pat ca sa ne incalzim oarecum...", spune Bogdan Perdivara.
"Vreau si eu, cum spunea Sociu intr-un poem foarte reusit, sa mi se trezeasca super-puterile, adica: trecutul prin zid, invizibilitatea, zburatul etc. N-am luat inca hotararea daca vreau sa fiu Batman sau Superman, in fine, ce sa ma mai ascund, vreau sa fiu stapanul lumii", completeaza tanarul scriitor.
Nu de sinceritatea "dezmatata" (caci mai pomeneste vulve si acuplari stangace, pline de duiosie) sau de vulgaritate (in vreo varianta proprie a vaginei dentata: "buzele cleioase crantanind varful sexului") este legat in primul rand Perdivara, ci de exorcizarea, prin spunere, a unui timp de lacrimi, caci "lumea s-a terminat hat in adolescenta", sentiment pe care il intalneam aproape identic la Sociu. Diferenta dintre cei doi este de timbru, Perdivara fiind mai rebarbativ si mai neslefuit decat Sociu cand e exasperat si cuprins de deznadejde, dar si mai plicticos, molatec si previzibil in "chestiile" casnice: "vino si fii a mea/pana cand ne vom plictisi din nou/si vom suferi din nou/de data asta altfel" (in dunga alba din creier).- Adevarul literar si artistic
Poem
("cind am plecat de acasa cel mai mult imi doream un cd player
o bicicleta si sa vad un capat de lume".)
cu ceva trebuie sa te umpli
a venit o vreme cind toate te storc
nefericirea vine cumparind indopindu-te
stomacul se aseaza greoi peste tine
se intinde ca o dira de unt peste ochii tai
incercanati bizantini
(mi-am golit buzunarele tot
aerul meu l-am dat demult prietenilor nefericirea prietenilor a
respirat si-a plecat)
nefericirea sexului meu se scurge in dire mici de lumina murdara
intr-o la fel de inceata si de tacuta tristete
precum cea a unui lampion destramat
dus de ape la vale
