AURELIAN ANTAL
Născut în localitatea Topliţa, judeţul Harghita, în ziua de 28 iunie 1947, într-o veche familie de români (numele fusese maghiarizat pentru a evita represaliile din partea ungurilor) va dezlega, de la o vârstă fragedă, buchiile, învăţând să citească de unul singur, încă de la patru ani, răsfoind ziarele bunicului, ghidat fiind numai de răspunsurile grăbite, ale celor din jur, la întrebările sale, neobişnuite pentru un copil. Ulterior, în anii de liceu, avea să cunoască, pe propria-i piele, forţa de temut a cenzurii comuniste, atunci când, citându-l pe Blaga, la un examen, avea să fie la un pas de exmatriculare (din fericire, în anul şcolar următor Lucian Blaga avea să fie reabilitat, de autorităţile comuniste, fapt care l-a scutit de ispăşirea sancţiunii).
Spiritul viu, novator, rebel, al tânărului Aurelian Antal, avea să găsească un teren propice dezvoltării şi afirmării sale, pe băncile Facultăţii de Arte Plastice din Iaşi, pe care a absolvit-o în anul 1969, avându-i drept colegi de generaţie pe câţiva dintre cei mai titraţi artişti plastici ai prezentului: Victor Hreniuc, Gabriel Baban, Constantin Eşanu, Silvia Botez-Anghel, Eugeniu Iftene, Eugen Mircea, Ion Maftei, iar ca profesori pe Dan Hatmanu, Gheorghe Macarie etc.
Abordează şi promovează genuri extrem de variate, din domeniul artelor plastice (pictură, grafică, sculptură, design ambiental şi industrial, scenografie etc.), dovedindu-se, prin nivelul de virtuozitate pe care l-a atins, în fiecare dintre ele, un artist multilateral, un artist deplin, în adevăratul sens al cuvântului.
După cum e şi firesc, distincţiile, recunoaşterea naţională şi internaţională nu au întârziat să apară: după 1969, anul absolvirii facultăţii, se remarcă drept o prezenţă cu totul aparte în peisajul artelor plastice din acest nord de ţară, şi nu numai.
Dintre premiile şi medaliile cu care a fost recompensat, de-a lungul anilor, pentru activitatea şi performanţele sale, amintim: medalia de aur, la Leipzig, pentru cel mai deosebit set ceramic de cafea, medalia de excelenţă pentru design ambiental, la Bruxelles (1978); premiile I, pe ţară, la concursurile de creaţie industrială în domeniul ceramicii fine, între anii 1980-1988; medalia de bronz, pentru grafică, în anul 1992; premiul "Talerul de argint" în cadrul "Salonului de Toamnă" de la Cholet, în Franţa (1993); nominalizarea juriului din Cholet pentru noutate, în domeniul artelor plastice, datorită interpretării muzicale prin sculptură (1996); premiul I "Extraordinary", obţinut la Madrid, în Spania (2005); premiul "Eminescu" şi medalia "Teiul de Argint" a Editurii Geea, pentru activitate în domeniul artelor vizuale (Botoşani, 2006).
Participă la numeroase expoziţii personale şi de grup, atât în ţară, cât şi în străinătate, ultimele două defăşurându-se chiar în acest an: "Generaţia 1969", la Galeriile Cupola din Iaşi, în luna iunie 2009 (expoziţie de grup, vernisată, ulterior, şi la Fălticeni şi Bacău), şi expoziţia personală "Psalmi", în cadrul Zilelor Municipiului Dorohoi (vernisajul având loc în ziua de 2 octombrie 2009). Este, de asemenea, participant şi fondator al multor tabere de creaţie plastică.
Realizează numeroase busturi şi statui, dintre care câteva pot fi admirate în Dorohoi şi Botoşani: statuia lui Alexandru Ioan Cuza, amplasată, integral, în faţa Şcolii Generale cu acelaşi nume, din Dorohoi, şi parţial în faţa Poliţiei Municipiului Botoşani; bustul lui Ştefan cel Mare, situat în centrul Municipiului Dorohoi. De asemenea, a realizat "O altfel de masă a tăcerii", amplasată la Cholet, în Franţa, cu prilejul sărbătorilor bicentenare ale Revoluţiei Franceze.
După ce, ani la rând, a realizat sute de tablouri în ulei, în anul 1973 descoperă o tehnică revoluţionară, care avea să-i schimbe, cu totul, destinul artistic: este vorba de tehnica pe care a numit-o ANTSOL (ANT de la Antal, SOL de la solvenţii organici şi reactivii chimici pe care-i foloseşte în realizarea lucrărilor).
Este vorba de lucrări realizate pe foiţe de metal (foiţe de aur, de argint, de cupru, de platină etc.), peste care Aurelian Antal aplică reactivi chimici şi solvenţi organici, creând, culorile, prin intermediul reacţiilor chimice adiacente. Tehnica, propusă spre brevetare (proces nefinalizat din cauza lipsei fondurilor necesare – costisitoare, după cum este ştiut), este de-a dreptul revoluţionară, reprezentând un unicat absolut, la nivel mondial: artistul dorohoian nu foloseşte, pentru a-şi realiza tablourile, culori dinainte fabricare, ci le fabrică, el însuşi, prin intermediul unor procese numai de el ştiute!!! Prin aceasta, ni se înfăţişează ca un adevărat alchimist al culorilor, iniţiindu-ne, prin creaţia sa, într-o lume de-a dreptul fascinantă, prin provocările şi valenţele ei multiple.
Coloristica, imagistica, simbolistica maestrului Aurelian Antal îl transpun, pe privitor, în intimitatea procesului creaţiei culorilor, formelor, semnificaţiilor şi limbii. Iar dacă o mare parte dintre tablourile ultimei sale expoziţii – "Psalmi" – ne vin în întâmpinare cu stranii versuri, ce însoţesc pictura propriu-zisă, faptul se datorează şi talentului poetic al artistului dorohoian, membru activ al celebrului Cenaclu Septentrion, ale cărui manifestări au atins culmea expresiei în Dorohoiul anilor 80, astfel făcându-se că Aurelian Antal este prezent, cu un grupaj de poeme, în Antologia "Septentrion", editată de Valerian Ţopa (Editura Geea, Botoşani, 1995).
Prin întreaga sa activitate, prin elementele de absolută noutate, cu care a îmbogăţit patrimoniul naţional şi universal, în domeniul artelor plastice, maestrul Aurelian Antal se remarcă drept una dintre personalităţile cele mai de seamă care au vieţuit, vreodată, pe aceste meleaguri septentrionale.
Dorohoiul şi Botoşaniul nu pot decât să se mândrească cu cel căruia, astăzi, îi oferim cinstea ce i se cuvine pe deplin, numindu-l Botoşăneanul zilei.
Să ne trăiţi, maestre!
(CIPRIAN VOLOC)
CITESTE SI CIPRIAN VOLOC, VIATA DIN SCRIS, SCRISUL CA ARTA
