Livada de la Curtesti - a fost odata…

Livada de la Curtesti - a fost odata…

Unde sunt livezile de altadata, unul dintre etaloanele cu care ieseau in fata activistii de partid la vizitele prezidentiale? Au capitulat sau mai poarta cu incapatanare o ramasita din stindardul acelor vremuri demult apuse.

Livada de la Curtesti era negresit una dintre emblemele judetului Botosani. Cei cativa proprietari care au ramas se iau la tranta nu doar cu inconvenientele practicarii unei asemenea ocupatii, ci si cu tentatiile de afara. Cu invadatorii ce le iau ochii botosanenilor cu mere ochioase de import.

Pomicultura - echilibristica pe sarma

Aflata la o aruncatura de bat de municipiu, fosta ferma Cozinda, sau mai degraba livada de la Curtesti, cum o cunosc autohtonii, isi duce cu resemnare batranetile. Din tot ce a fost odinioara, azi a mai ramas doar o treime, intru amintirea renumitului si apreciatului mar de Curtesti. Livada are in jur de 30 ani si e destul de garbovita.

Proprietarii, cei cu reala aplecare catre pomicultura si nu musai catre castig, lupta sa o tina in viata. Mai defriseaza, planteaza pe bucati. Cat le permite punga, mai ales ca-s vremuri de criza si costurile sunt foarte mari. Din cele 300 hectare pe care se intindea livada de la Curtesti au mai ramas lucrate efectiv cam 100 ha, la diverse societati.

Sunt vreo 3 - 4 proprietari mai insemnati, ce o lucreaza in arenda. Restul, proprietari cu suprafete mici. Unde nu se lucreaza, livada e compromisa. Chiar daca ar fi reabilitata, unde nu s-a lucrat anii acestia, nu prea mai ai ce sa ii faci. Pana si portiunea lucrata da semne de slabiciune. Unde nu s-a facut nimic s-a accentuat imbatranirea.

Probabil ca niste mere scoti, dar nu ca sa ai o rentabilitate. Unde se lucreaza inca mai este rentabila, dar mai mult de 10 ani nu cred ca o mai duce nici asta. Poti sa te trezesti oricand ca moare brusc. Sa spui ca duce zece ani si dupa 2-3 ani sa cada, sa isi piarda densitatea si sa nu o mai poti completa fiindca pomul mic daca il plantezi intre cei mari prinde boli. Pamantul trebuie sa stea un timp, spune inginerul Florin Gimir, unul dintre actionari.

Nu se arunca la productii mari fiindca s-ar simti precum echilibristii pe sarma. Lucreaza 30 hectare in arenda, prea destul, in conditiile costurilor si problemelor actuale.

Gimir: Tehnologic, ne chinuim sa ajungem la nivelul anilor trecuti!

Fata de alti ani, productia este constanta. Cam de 15-20 tone la hectar, in functie de an. In perioada de glorie era insemnata. Pomii erau tineri, vigurosi si procentul de mere de consum mai mare comparativ cu cel de industrie. Anul trecut a fost mai mica, din cauza grindinii, cu toate ca se arata a fi un an de exceptie.

Ca in orice afacere, ca la o adica si pomicultura este, proprietarii si-au insusit riscuri. Au si asigurare. Chiar daca asta nu le aduce profit, baremi le mai atenueaza din pierderi. Evident ca la varsta asta, procentul de mere de industrie a ajuns cam marisor. Peste 50 % din productia de mere ia calea sucurilor. Sunt mere mici, fara aspect comercial si automat nu le poti scoate pe piata.

Proprietarii au contracte cu firme producatoare de sucuri, una de baza fiind Agrana de la Vaslui, cu care lucreaza de multi ani. Inainte, din punct de vedere tehnic si ca investitie, la Curtesti era o livada puternica. Era foarte bine organizata, cu magazii, baza de mecanizare proprie. Acum, proprietari se chinuiesc sa ajunga la standardele tehnologice de atunci.

E cam greu, atunci tratamentele erau mai accesibile. Acum sunt scumpe. Sunt facute dupa norme europene, ca nu trebuie sa lase nici reziduuri in fruct sa otraveasca lumea. Practic ce a omorat livada asta… Lipsa desfacerii, avand in vedere ca Botosani nu este chiar o zona traditionala a culturii de mere, cum sunt judetele Iasi, Falticeni, ce au si statiuni de cercetare. Mai putin cunoscuti am fost. Dar se producea si erau rezultate pozitive financiar. Tehnologic ne chinuim sa ajungem la nivelul anilor trecuti, precizeaza inginerul Gimir.

Declinul a inceput, ca in majoritatea cazurilor, imediat dupa Revolutie, unitatea luand-o serios la vale prin 95-96. Nu doar faptul ca nu mai erau conditii optime de desfasurare a activitatii la o asemenea scara a cantarit mult, ci si situatia retrocedarilor.

Multi au crezut ca iau livada si se imbogatesc. Ca o iau, culeg si vand, dar nu e asa , cheltuielile sunt foarte mari, trebuie si specialisti, retraieste inginerul momentul de trista amintire.

La pomul bolnav, nici banii nu trag!

In livada de la Curtesti, bine ii prieste soiului Golden, de altfel cel mai cunoscut si apreciat de botosaneni. Nu lipsesc nici alte soiuri, spune inginerul Gimir, ca Starkrimson sau bot de iepure, cum i se spune in popor si Wagener. Nu Wagner precum numele compozitorului. Un mar de consum, mai putin cunoscut. Un fel de neam cu ionatanul, pe care lumea nu-l prea cunoaste. Toamna arata cam verde, nu prea atragator din punct de vedere comercial, dar la un moment dat devine foarte atractiv.

De regula, cunoscatorii si cei care lucreaza in livada de la Curtesti consuma Wagener. Un mare pericol pentru pomicultori e sa previna boala, lucru pe care il fac prin tratamente. Caci si marul are bolile lui. Goldenul e sensibil la rapan, iar Wagener la fainare. Daca sunteti curiosi sa stiti cum se manifesta rapanul la mar, ei bine, puteti afla ca initial apar niste pete pe frunze, care se extind pe fructe, daca nu e stapanit fenomenul. Apoi boala afecteaza codita fructelor, cad frunzele si nu mai are cine hrani fructul. Rapanul face ravagii mai ales la Golden, care e un soi sensibil. Fainarea la fel da iama in pom. Se usuca varfurile la lastari si gata cu productia. In momentul in care ai scapat boala, pomul e compromis.

Nu doar bolile le dau batai de cap pomicultorilor, ci si vitregiile vremii. Fara a mai vorbi de concurenta neloiala de dinafara granitelor tarii. Nu pretul cu care se vinde kilogramul de mere, de 2 lei e buba. Sunt la limita, dar totusi rezista. Problema e alta. De exemplul, anul acesta a venit marul din Ungaria si alte tari care beneficiaza de alt suport din partea statului, o alta calitate. Pana acum proprietarii autohtoni aveau de luptat cu moldovenii prin piete, dar nu era o concurenta reala fiindca ei daca veneau cu o ladita, doua, trei, vindeau in legea lor. Importurile la un nivel destul de mare au devenit insa o pacoste.

Nu platesc taxe, vin cu Uniunea Europeana. Statul ar trebui sa acorde sprijin. Si latura financiara nu e de neglijat, dar problema spinoasa e ca nu au o protectie in fata concurentei de dinafara. Bulgarii si grecii blocheaza vamile vine marfa. Noi inca nu suntem pregatiti sa facem fata, sa iesim cu marfa, sa vindem la ei. Sunt mai bine pusi la punct din acest punct de vedere, au investitii, plantatii tinere, performante.

Totusi, vin clienti la ferma. Marul de la Curtesti ajunge nu doar pe plan local, ci si in tara. Societati, firme marunte si productia se vinde pana la urma. Pretul la mar oscileaza, iar la pesticide creste.

Piata face pretul. Marul nu e ca un surub ca il faci cu un pret de cost si nu e nimic, daca nu se vinde, il tii pentru la anul. Trebuie sa lucrezi cu pretul cu care este. Pesticidele sunt scumpe, motorina la fel, toate ce intra in procesul tehnologic. Oamenii trebuie platiti omeneste ca altfel nu lucreaza. Pentru a evita fluctuatia, mai spune inginerul botosanean.

Marul numai a mar nu arata!

Din livada de odinioara nu a mai ramas mare lucru. Emblema unitatii, marul de Curtesti, reprezentativ prin statuia ce strajuieste cu incapatanare la margine, pana unde s-a intins pe vremuri livada, zace astazi ros de vant, ninsori si ploi. Statuia numai a mar nu arata, asa ca proprietarii livezii au in vedere sa o reabiliteze, sa ii dea o tenta de viata in bujori.

Primarul comunei Curtesti, Dumitru Vitel are si el o bucata de livada, dar anul trecut a scapat-o. A dat ceva tratamente si a pierdut-o. Nu a avut nicio productie, comparativ cu anii trecuti, cand a batut recordul.

Era productie de 40 tone la hectar.

Sunt vreo 70 proprietari, cu suprafete mai mari sau mai mici. Cele mai insemnate le are Aurica Luchian, Florin Gimir, Ioan Hutanu. Oamenii care se ocupa de ea obtin peste 20-30 tone la hectar. Nu e putin. Pomul e imbatranit si nu mai are puterea aceea de rodire. Daca e un an bun, fara ploi, tratamente la timp sunt sanse, precizeaza primarul.

Trebuie multa munca si pricepere.

Cum bine spune inginerul Florin Gimir: E fals ce se spune ca la agricultura si fotbal se pricepe tot romanul. Nu e tocmai asa. In domeniul acesta lucrurile sunt altfel decat la sapa.

(Diana Florescu)

 
 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Mai puțini nervi și timp scutit pentru șoferi: Rută ocolitoare la Dumbrăveni! (video)

astăzi, 15:29
304

Șoferii care circulă de la Botoșani la Suceava sau de la Suceava la Botoșani și trec prin Dumbrăveni ar putea să fie scutiți de nervi, dar și să economisească timp.Asta după ce Ioan Pa...

Un corp al Spitalului „Mavromati” intră în reabilitare. Unde va fi mutată activitatea?

astăzi, 14:41
345

De săptămâna viitoare încep lucrările de reabilitare a corpului de clădire care găzduiește bucătăria, dar și spălătoria Spitalului Județean „Mavromati” din Botoșan...

Posturi scoase la concurs într-o instituție din Botoșani!

astăzi, 14:22
470

Agenția pentru Protecția Mediului (APM) din Botoșani anunță faptul că în luna martie s-au vacantat în cadrul instituției două locuri de muncă. Este vorba despre două posturi de c...