ȘoferiÈ›a ucigașă din Păcurari È™i-a înfruntat pentru ultima oară victimele în faÈ›a CurÈ›ii de Apel. MagistraÈ›ii acestei instanÈ›e au avut de analizat apelurile declarate de Adina Gh. È™i de rudele muncitorilor Citadin SA pe care aceasta i-a ucis în noaptea de 16/17 iunie 2022.
De o parte, Gh. a cerut reîncadrarea juridică a faptelor sale, cu reducerea semnificativă a pedepsei, invocând existenÈ›a unei culpe a muncitorilor. De cealaltă parte, familiile victimelor au cerut pronunÈ›area unei pedepse mai aspre, mergând până la condamnarea È™oferiÈ›ei la închisoarea pe viață, afirmând că cinci ani de închisoare pentru fiecare victimă ar fi prea puÈ›in.
Muncitorii nu au avut nicio șansă
La începutul acestui an, magistraÈ›ii Tribunalului au condamnat-o pe Adina Gh. la 20 de ani de închisoare pentru patru fapte de omor calificat, 9 ani de închisoare pentru trei tentative la omor calificat È™i la trei ani de închisoare pentru conducerea unui autovehicul sub influenÈ›a alcoolului, rezultând o pedeapsă finală de 24 de ani de închisoare. Faptele pentru care a fost judecată femeia au fost comise în noaptea de 16/17 iunie 2022. Aflată la volanul unui autoturismul Alfa Romeo È™i având o alcoolemie de 1,13‰ în sânge, ea a intrat în curba de la AMRS cu o viteză de 148 km/h.
Viteza, dublă față de cea până la care un È™ofer putea aborda curba în siguranță, a făcut-o să piardă controlul asupra maÈ™inii. Aceasta a lovit zidul unui imobil, din care a ricoÈ™at într-un grup de 7 muncitori ai Citadin SA, care lucrau la îndreptarea unei guri de canal. Patru dintre aceÈ™tia È™i-au pierdut viaÈ›a, alÈ›i doi au fost grav răniÈ›i, iar unul a scăpat cu răni relativ uÈ™oare. Printre bărbaÈ›ii decedaÈ›i se numără È™i un botoșănean.
Cei patru decedaÈ›i nu au avut practic nicio È™ansă de a scăpa cu viață, în pofida intervenÈ›iei rapide a echipajelor SMURD. Unul suferise o ruptură de aortă, iar trunchiul cerebral fusese secÈ›ionat. Un altul suferise o fractură de bază de craniu. Al treilea, rupturi ale pericardului, splinei, ficatului È™i rinichilor, ca È™i arsuri de gradele II-IV pe mai mult de 50% din suprafaÈ›a corpului, peste el vărsându-se un recipient cu smoală topită. Al patrulea muncitor suferise È™i el o transsecÈ›iune a trunchiului cerebral.
Lucrarea nu ar fi fost semnalizată corespunzător
În apelul adresat instanÈ›ei de control judiciar, Gh. nu a contestat pedeapsa aplicată pentru conducerea unui vehicul sub influenÈ›a alcoolului. Ea a cerut însă schimbarea încadrării juridice a celorlalte fapte, în ucidere din culpă, respectiv vătămare corporală din culpă. Miza era, evident, reducerea pedepsei.
Dacă schimbările cerute erau acceptate, chiar aplicându-se pedepsele maxime, condamnarea finală ar fi scăzut de la 24 de ani de închisoare la mai puÈ›in de 10 ani de detenÈ›ie. Avocatul său a construit apărarea din apel pe contestarea formei de vinovăție stabilită de procurori È™i acceptată de judecători în primă instanță.
În aprecierea avocatului, faptele nu ar fi fost comise cu intenÈ›ie indirectă, ci prin culpă cu prevedere. Juridic, diferenÈ›a este majoră, iar tratamentul aplicat de judecători, net diferenÈ›iat. În cazul culpei cu prevedere, se constată că autorul faptei È™i-a luat măsuri de prevenÈ›ie, astfel încât comportamentul său să nu aibă consecinÈ›e grave. Acestea sunt determinate de alte circumstanÈ›e, care nu se află sub controlul său. În cazul intenÈ›iei indirecte, autorul se bazează doar pe noroc, acceptând un deznodământ tragic. Este cea mai gravă formă de vinovăție, după intenÈ›ia directă, în care autorul urmăreÈ™te conÈ™tient rezultatul faptei sale.
Pentru a arăta că nu fusese vorba de o intenÈ›ie, fie È™i indirectă, de a ucide, apărătorul Adinei Gh. a invocat o parte din circumstanÈ›ele faptei. ȘoferiÈ›a îÈ™i condusese maÈ™ina la o oră târzie, cu trafic redus, pe un sector de drum pe care îl cunoÈ™tea foarte bine. Exceptând alcoolul È™i viteza excesivă, ea nu încălcase în noaptea respectivă nicio altă normă rutieră. Când îi văzuse pe muncitori, ar fi încercat să frâneze È™i a virat la dreapta, dar timpul fusese prea scurt. ReacÈ›ionase, dar o făcuse târziu, aceasta însă din cauza faptului că lucrarea nu era semnalizată corespunzător. O parte a culpei revenea astfel muncitorilor, care ar fi fost neglijenÈ›i în semnalizarea lucrării.
„Nu doar inculpata este răspunzătoare pentru accidentul produs, ci culpa sa se regăseÈ™te în concurs cu culpa persoanelor fizice È™i juridice răspunzătoare în mod direct de semnalizarea corespunzătoare a lucrării”, era concluzia apelului.
Materialul complet pe Ziarul de Iași.