Șoferița ucigașă din Păcurari și-a înfruntat pentru ultima oară victimele în fața Curții de Apel. Magistrații acestei instanțe au avut de analizat apelurile declarate de Adina Gh. și de rudele muncitorilor Citadin SA pe care aceasta i-a ucis în noaptea de 16/17 iunie 2022.
De o parte, Gh. a cerut reîncadrarea juridică a faptelor sale, cu reducerea semnificativă a pedepsei, invocând existența unei culpe a muncitorilor. De cealaltă parte, familiile victimelor au cerut pronunțarea unei pedepse mai aspre, mergând până la condamnarea șoferiței la închisoarea pe viață, afirmând că cinci ani de închisoare pentru fiecare victimă ar fi prea puțin.
Muncitorii nu au avut nicio șansă
La începutul acestui an, magistrații Tribunalului au condamnat-o pe Adina Gh. la 20 de ani de închisoare pentru patru fapte de omor calificat, 9 ani de închisoare pentru trei tentative la omor calificat și la trei ani de închisoare pentru conducerea unui autovehicul sub influența alcoolului, rezultând o pedeapsă finală de 24 de ani de închisoare. Faptele pentru care a fost judecată femeia au fost comise în noaptea de 16/17 iunie 2022. Aflată la volanul unui autoturismul Alfa Romeo și având o alcoolemie de 1,13‰ în sânge, ea a intrat în curba de la AMRS cu o viteză de 148 km/h.
Viteza, dublă față de cea până la care un șofer putea aborda curba în siguranță, a făcut-o să piardă controlul asupra mașinii. Aceasta a lovit zidul unui imobil, din care a ricoșat într-un grup de 7 muncitori ai Citadin SA, care lucrau la îndreptarea unei guri de canal. Patru dintre aceștia și-au pierdut viața, alți doi au fost grav răniți, iar unul a scăpat cu răni relativ ușoare. Printre bărbații decedați se numără și un botoșănean.
Cei patru decedați nu au avut practic nicio șansă de a scăpa cu viață, în pofida intervenției rapide a echipajelor SMURD. Unul suferise o ruptură de aortă, iar trunchiul cerebral fusese secționat. Un altul suferise o fractură de bază de craniu. Al treilea, rupturi ale pericardului, splinei, ficatului și rinichilor, ca și arsuri de gradele II-IV pe mai mult de 50% din suprafața corpului, peste el vărsându-se un recipient cu smoală topită. Al patrulea muncitor suferise și el o transsecțiune a trunchiului cerebral.
Lucrarea nu ar fi fost semnalizată corespunzător
În apelul adresat instanței de control judiciar, Gh. nu a contestat pedeapsa aplicată pentru conducerea unui vehicul sub influența alcoolului. Ea a cerut însă schimbarea încadrării juridice a celorlalte fapte, în ucidere din culpă, respectiv vătămare corporală din culpă. Miza era, evident, reducerea pedepsei.
Dacă schimbările cerute erau acceptate, chiar aplicându-se pedepsele maxime, condamnarea finală ar fi scăzut de la 24 de ani de închisoare la mai puțin de 10 ani de detenție. Avocatul său a construit apărarea din apel pe contestarea formei de vinovăție stabilită de procurori și acceptată de judecători în primă instanță.
În aprecierea avocatului, faptele nu ar fi fost comise cu intenție indirectă, ci prin culpă cu prevedere. Juridic, diferența este majoră, iar tratamentul aplicat de judecători, net diferențiat. În cazul culpei cu prevedere, se constată că autorul faptei și-a luat măsuri de prevenție, astfel încât comportamentul său să nu aibă consecințe grave. Acestea sunt determinate de alte circumstanțe, care nu se află sub controlul său. În cazul intenției indirecte, autorul se bazează doar pe noroc, acceptând un deznodământ tragic. Este cea mai gravă formă de vinovăție, după intenția directă, în care autorul urmărește conștient rezultatul faptei sale.
Pentru a arăta că nu fusese vorba de o intenție, fie și indirectă, de a ucide, apărătorul Adinei Gh. a invocat o parte din circumstanțele faptei. Șoferița își condusese mașina la o oră târzie, cu trafic redus, pe un sector de drum pe care îl cunoștea foarte bine. Exceptând alcoolul și viteza excesivă, ea nu încălcase în noaptea respectivă nicio altă normă rutieră. Când îi văzuse pe muncitori, ar fi încercat să frâneze și a virat la dreapta, dar timpul fusese prea scurt. Reacționase, dar o făcuse târziu, aceasta însă din cauza faptului că lucrarea nu era semnalizată corespunzător. O parte a culpei revenea astfel muncitorilor, care ar fi fost neglijenți în semnalizarea lucrării.
„Nu doar inculpata este răspunzătoare pentru accidentul produs, ci culpa sa se regăsește în concurs cu culpa persoanelor fizice și juridice răspunzătoare în mod direct de semnalizarea corespunzătoare a lucrării”, era concluzia apelului.
Materialul complet pe Ziarul de Iași.