Situație controversată în județul Botoșani. O familie din localitatea Bodeasa, din orașul Săveni, deplânge modalitatea în care justiția este înfăptuită de instituțiile abilitate și își exprimă teama efectivă cu privire la siguranța membrilor săi. O faptă a doi tineri consăteni, dintre care unul minor la data comiterii acesteia, a trecut prin mâinile magistraților fără ca autorii să sufere prea multe consecințe, iar în urmă cu doi ani, comportamentul lor a degenerat de la „lovire sau alte violențe” la „tentativă de omor”, față de aceeași victimă, respectiv „stâlpul” familiei în cauză.

CITEȘTE ȘI: "Aflat la un pas de a pierde locul de viceprimar la Dorohoi, Cristian Dogaru își men..."

În prezent, familia așteaptă ca dosarul din urmă să ajungă pe rolul Tribulalului din Botoșani, fiind în curs de administrare la Parchet din anul 2018, în acest răstimp reușindu-se audierea martorilor, dar nu și a autorilor, după cum relatează familia și confirmă avocatul acesteia.

Totul a început în anul 2015. Constantin Solcan, în vârstă de 32 de ani pe atunci, a mers la un bar din localitate, unde se află și un magazin. Acolo, a consumat o bere, la masă, singur. Între timp, cei doi tineri, între care este o relație de frăție, unul de circa 20 de ani și unul de 17 ani pe atunci, au antrenat un conflict verbal. Constantin a încercat să potolească spiritele, intervenind între scandalagii. Intenția sa bună s-a întors împotriva sa, fiind bătut cu brutalitate de către frații furioși că un străin intervine în probleme familiale. Văzând că bărbatul este pus la pământ și lovit cu picioarele, martorii au cerut ajutor prin apel la 112, la fața locului deplasându-se un echipaj de ambulanță și unul de poliție.

S-a demarat o anchetă sub aspectul comiterii infracțiunii de „lovire sau alte violențe” în acest caz, iar față de cei doi nu a fost dispusă nicio măsură privativă de libertate preventivă, procurorii luând în calcul și că principalul vinovat, cel care se dovedea și atunci, dar și în situația ulterioară, drept cel mai agresiv, era minor.

Doi ani mai târziu: aceiași agresori, același loc, aceeași victimă. Dar altă faptă

În timp ce dosarul respectiv era în administrare în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria din Săveni, aceiași frați au comis o faptă și mai gravă, care vizează aceeași victimă, s-a întâmplat în aproximativ același loc și sub același scenariu.

În 2017, la magazinul de lângă cel unde avusese loc prima faptă, din nou, bărbatul mersese singur, iar cei doi se aflau la masă, consumând băuturi alcoolice. În stare euforică și alimentați de antecendetele penale din trecut, tinerii au tăbărât pe sătean și l-au lovit în special în zona capului, inclusiv cu o bucată de cărămidă. De această dată, agresiunea a fost de așa natură încât victima a căzut la pământ inconștientă, într-o baltă de sânge. Soția lui, însărcinată la acea vreme, a venit între timp după el, găsind o mulțime de oameni adunați și descoperindu-și soțul desfigurat. Constantin a fost dus cu ambulanța la Neurochirugie în Iași, unde a fost diagnosticat cu hematom cerebral, din cauza traumatismelor craniene suferite.

Victima a fost internată 92 de zile și îngrijită, iar organele de anchetă au declinat cazul către Parchetul de pe lângă Tribunalul din Botoșani. Procurorii nu au încheiat încă cercetările, pentru punerea pe rolul unei instanțe a dosarului.

Între timp, veștile despre pedepsele pentru „lovire și alte violențe” se lăsau așteptate. Abia în luna septembrie a anului 2019 a fost dată o sentință de Judecătoria din Săveni, nici aceea definitivă.

„Dosarul a fost preluat abia în 2018 la Parchet, iar asta după ce am fost în audiență la procurorul de caz și am cerut urgentarea cazului. A ajuns în 2018 pe rolul Judecătoriei Săveni. Abia anul trecut s-a dat o sentință, după nu mai știu câte amânări, iar aceea nu era definitivă. Agresorii s-au dus la Curtea de Apel Suceava și au depus contestație, dar acolo ei au decis ca sentința dată de Judecătorie să rămână în exact aceeași formă, cu o singură modificare, că le-au mai adăugat 1500 de lei la plată, pentru onorariul avocatului nostru”, relatează Lăcrămioara Solcan, soția bărbatului agresat.

Sentința în acel caz prevedea următoarele pedepse: „măsura educativă neprivativă de libertate constând în stagiul de formare civică, cu o durată de 3 luni, sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Botoşani”, pentru inculpatul C.C.O., respectiv „pedeapsa de 1 (un) an închisoare. În baza art. 83 Cod penal dispune amânarea aplicării pedepsei de 1 (un) an închisoare pe o durată de 2 (doi) ani, ce reprezintă termenul de supraveghere potrivit art. 84 Cod penal. În baza art. 85 alin. 1 Cod penal dispune ca pe durata termenului de supraveghere de 2 ani”, în cazul inculpatului M.O.

Totodată, în urma deciziei Curții de Apel, pagubele cerute de familie, cumulând 9000 de lei, au fost admise drept legitime de către magistrați. Numai că datoria nu a mai fost achitată, în ciuda notificărilor trimise de către executor, care ar fi transmis familiei că „mai mult de atât nu poate face”, potrivit soției victimei.

„Noi am cerut pagube materiale de 4000 de lei și pagube morale de 5000 de lei. Instanța a admis, iar Curtea de Apel i-a obligat să achite și onorariul avocatului nostru, dar nu am primit niciun leu, nici până azi. Am sesizat executorul, executorul a trimis vreo trei notificări, iar aici se oprește povestea. A spus că nu ține de el, că a făcut ce putea, mai mult de atât nu avea ce să ne facă”, mai povestește femeia.

Reputație de pericol public

În anul în care dosarul a ajuns pe rolul instanței, un martor, în vârstă de 16 ani pe atunci, a fost bătut de către aceiași tineri, în curtea casei sale. Localnicii povestesc că cei doi l-ar fi văzut în curte și i-ar fi spus să iasă în stradă, pentru discuții, dar adolescentul a refuzat, temându-se de urmări. Agresorii au dat buzna și l-au lovit de mai multe ori cu pumnii și picioarele, familia lui fiind alertată de zgomote. A fost internat în comă la Iași, iar familia lui a intentat proces și ea împotriva celor doi.

Colac peste pupăză, deși cei doi se află sub control judiciar, fiecare dintre ei a putut părăsi statul fără să semneze vreun act și fără să suporte vreo restricție în acest sens, după cum mai spune femeia.

„Unul a plecat în Germania trei luni de zile. Unul a plecat în Suedia și nici acum nu este în țară. Am sesizat Serviciul de Probațiune și știți ce mi s-a spus? Că „nu ne interesează pe noi ce fac ei, ei știu unde și de ce pleacă”. Deci ei circulă oriunde, fac orice vor, iar eu stau cu frica în sân. Știți când vor lua măsuri împotriva lor? Când vor mai înregistra un al treilea dosar, de data asta pentru omor. Până nu moare cineva în timpul ăsta, văd că nu se lasă. Familia lor este una defavorizată, nu văd ce influențe ar putea avea. Sunt dezbinați și poate că asta e problema, de fapt. Dar asta nu înseamnă că ne vedem de treabă și lăsăm nevinovații să fie călcați în picioare, pentru că unul era minor, pentru că durează, pentru că mai sunt cazuri, pentru că nu știu ce. Dacă de la primul incident au trecut la tentativă de omor, la doi ani diferență, iar soțul meu a stat trei luni în spital atunci, eu la ce să mai aștept?”, mai deplânge Lăcrămioara Solcan.

Avocatul familiei spune că există motive care pot justifica în oarece măsură durata derulării procesului, însă un semn de întrebare și-l ridică și ea.

„Într-adevăr, durează mult, inexplicabil de mult. Circumstanțe atenuante sunt: numărul mare de dosare privind infracțiuni de violență petrecute în județ și nu numai, dificultatea unui proces în sine, până la audierea tuturor martorilor, luăm în calcul că și unul dintre agresori era minor la prima faptă, iar acest aspect trebuie să fie evaluat când se stabilește o a doua pedeapsă.. Dar da, și eu mă întreb de ce durează atât de mult”, a spus avocatul Diana Melinte.

„Copiii mei au dormit în grajd de frică”

În decursul ultimilor cinci ani, familia trăiește sub teroare, după cum afirmă soția victimei. Înainte de a pleca din țară, ambii agresori ar fi amenințat inclusiv copiii, cinci la număr, cu vârste cuprinse între doi și 17 ani. Patru dintre ei și-ar fi petrecut o noapte într-un grajd, în perioada în care tatăl lor era în spital, de frică să nu fie găsiți și bătuți de agresori.

„Copiii mei au dormit în grajd de frică. Cât era soțul meu în spital, m-am dus o noapte la Iași și am rămas cu el în spital. Era în stare gravă. Nu am apucat să anunț vecinii, copiii mi i-am lăsat singuri acasă. Slavă domnului, nu s-a întâmplat nimic, dar a doua zi, când am ajuns acasă, mi-au spus că au dormit în grajd și am văzut acolo lenjeria de pat. Mi-au spus că le era frică să nu intre cei doi peste ei în casă. Iar acum sunt la mila justiției, care nu face nimic”, mai spune femeia.