Pe 29 iunie 1980, într-o călduroasă zi de sărbătoare, pe un drum din judeţul Botoşani, la graniţa cu Suceava, avea să aibă loc unul dintre cele mai cumplite accidente rutiere petrecute vreodată în România. Un autobuz plin cu călători, care venea de la Suceava şi se îndrepta spre Botoşani, a părăsit drumul în urma unei defecţiuni tehnice şi s-a prăbuşit într-o mlaştină adâncă de la marginea şoselei. Bilanţul tragic al accidentului le depăşeşte cu mult pe cele ale unor tragedii rutiere petrecute în ţară de-a lungul anilor, 48 de oameni pierzându-şi viaţa în mlaştina adâncă care a înghiţit autobuzul. Despre acest cumplit accident mai vorbesc astăzi doar crucile rămase ca amintire la marginea drumului şi o plachetă comemorativă, dispărută în timpul lucrărilor de reabilitare a drumului.
Autobuzul a părăsit drumul brusc, peste balustrada unui pod
Autobuzul implicat în accident, un model Roman Diesel A8, aparţinea Autobazei Fălticeni şi efectua o cursă regulată de la Fălticeni spre Botoşani, cu drumuri intermediare de legătură cu Suceava. Şoferul Ioan Aparaschivei plecase din Fălticeni în jurul orei 07.30, pe o rută care includea Vorona, Corni şi ajunsese în Botoşani, după care se întorsese la Suceava. Aici s-a întâlnit cu soţia sa, Valeria, cu care dorea să se întoarcă acasă spre Botoşani şi mai apoi la Fălticeni. Era o zi toridă de duminică, în care erau sărbătoriţi Sfinţii Petru şi Pavel, iar numărul celor care voiau să călătorească la rude sau spre casă făcuseră neîncăpătoare autobuzele din autogara suceveană.
Mulţi dintre călători s-au îngrămădit şi la autobuzul cu număr de înmatriculare 31-SV-2049, un autobuz neîncăpător, cu motorul în interior, pe uşile căruia au năvălit sumedenie de femei, copii şi bărbaţi, care-şi doreau să ajungă la Botoşani. Pe parcursul cursei, alţi călători nerăbdători din Salcea şi Dumbrăveni au sporit înghesuiala în maşina supraaglomerată. Nenorocirea avea să se producă după trecerea râului Siret, pe un segment de drum înălţat denumit ”La 7 poduri”. La un moment dat s-a auzit un zgomot puternic, după care autobuzul a părăsit şoseaua în dreapta, de pe un pod, şi s-a prăbuşit într-o mlaştină.
Valeria Aparaschivei, soţia şoferului, care ocupa în autobuz locul din dreapta faţă, şi-a amintit despre tragedie: ”În momentul producerii accidentului, autobuzul a rupt balustrada podului şi a căzut pe o parte în mlaştina de sub pod. În urma izbiturii, geamurile laterale s-au spart şi apa a năvălit în interior, împingându-i pe mulţi dintre pasageri afară. Mulţi dintre cei care au ieşit însă la suprafaţa apei s-au înecat, pentru că nu ştiau să înoate. Eu am fost conştientă că am venit cu umărul în rama geamului, am reuşit să ies printr-un geam lateral şi am ştiut să înot, asta m-a salvat, altfel acolo rămâneam şi eu. Autobuzul a căzut întâi pe o parte, iar apoi s-a lăsat la fund, după ce s-a întors cu roţile în sus. Oamenii se ţineau unii de alţii, în încercarea de a se salva. Am stat o bucată de timp în speranţa că soţul meu va reuşi să iasă din apă, mi se părea că-l văd mai la deal, dar apoi mi-am dat drumul în apă şi am ieşit ceva mai la vale. Fiecare ar fi vrut să se salveze şi în spaima şi panica aceea se ţineau unii pe alţii de haine, de picioare şi nu se lăsau să iasă. Cei mai mulţi au murit din cauză cu nu ştiau să înoate şi după ce autobuzul s-a dus în scurt timp la fund, au rămas să plutească pe apă, unde şi-au găsit sfârşitul.”
Clipe de groază şi momente tragice de neimaginat
Clipele care au urmat sunt greu de descris chiar de către cei care au fost martorii tragediei. Zeci de oameni se chinuiau să iasă din apa plină de noroi, se trăgeau unul pe altul la fund, disperaţi să scape cu viaţă. Unii dintre cei care au reuşit să ajungă la suprafaţă, din cauza apei înghiţite şi a nămolului, erau prea obosiţi pentru a mai putea înota spre mal şi s-au înecat. Integral pe Monitorul de Suceava...