Scrisoare deschisă elevului meu
Ai crescut frumos fizic și te asemeni unui măr roșu copt la soarele promisiunilor și al idealurilor deșarte… La privirea ta, omul zâmbește…. Dar sufletul… sufletul… cum poate fi… daca nu ai pus la temelia lui moștenirea spirituala a bunicilor și părinților tăi?
Ia seama la pericolul aparentei bogății. Nu ea este cea adevărată, nu ea te ajută să te împlinești! Ci locul acesta…. cu oamenii lui, cu familia ta, cu țara ta!
Ei știu că un adevărat părinte nu-și poate alinta copilul decât în limba română... El știe că-l poate educa singur și nu-l va lăsa să crească asemenea unui copac singur în mijlocul câmpiei, vâltorit de toate vânturile și ploile…
Un adevărat părinte știe că țara se simte doar dacă o respecți. Doar dacă îi cunoști valorile și ești mândru de ele. Românește se simte în muzica lui Enescu sau Ciprian Porumbescu, în versul lui Eminescu….
Un părinte va ști că un copil trebuie să crească liber, sa fie cine vrea el să fie, să știe că poate trăi oriunde este el fericit... Dar că, indiferent de ce va hotărî să fie, va fi întotdeauna ROMÂN! Asta nu se schimbă!
Asta este menirea unui părinte: să-l facă să audă și tradițiile locului, dar și pe cele străine. Să-l ducă în vacanță pe Transfăgărășan sau în Maramureș, la cea mai înaltă biserică de lemn din lume… să-l poarte și prin Europa sau pe oriunde în lume…dar să-i vorbească cu drag și corect în limba română!
Dacă această dulce comunicare în limba maternă nu există, nici graiul țării nu are valoare! Noi, oamenii, dăm valoare lucrurilor de lângă noi…. Amintirea bunicilor dă valoare casei părintești, amintirea primei zile de școală dă valoare locului unde învățăm, un inel nu e valoros prin metalul din care e făcut, ci prin ce semnificație are el….
Celebrul cancelar de fier Bismarck, în a cărui armată erau multe națiuni, în inspecția armatei, se opreşte în fața unui soldat și spune:
El răspunde: "Da, Înăţimea-voastră, ştiu Tatăl nostru! ”
"Să-mi spui Tatăl nostru! ”
Şi el, în poziţie de drepţi, a zis în germană Tatăl nostru.
Bismarck se uită mai atent la el ţi îl întreabă ce naţie e. El răspunde că e polonez şi atunci Bismarck i-a cerut să spună Tatăl nostru în poloneză. În clipa aceea, soldatul a îngenuncheat şi a spus Tatăl nostru, iar Bismarck l-a întrebat: "De ce ai îngenuncheat când ai spus în poloneză Tatăl nostru?”….. iar soldatul răspunde: "Aşa m-a învăţat mama….”
Medicul Ioan Cantacuzino – inventatorul vaccinului antiholeric
... și lista poate continua. Ei sunt doar câțiva români care au schimbat lumea, fără ei astăzi poate nu am fi călătorit cu avionul, poate ar fi murit mulți oameni fără medicamentele inventate de cercetătorii români... Dar, în mod sigur, astăzi am fi fost lipsiți de respectul cu care ne privim noi înșine și implicit străinii. Suntem un neam mândru, un neam la care mândria pleacă din iubirea de țară.
Atât… și nimic mai mult!