Secetă, tractoare și TikTok în Botoșani. O școală din județ pregătește viitori mecanici agricoli

Secetă, tractoare și TikTok în Botoșani. O școală din județ pregătește viitori mecanici agricoli

O școală din Botoșani pregătește viitori mecanici agricoli. Povestea lor e mai mișto decât crezi, dar și amenințările cu care se confruntă, mai mari decât ar trebui.

Jurnaliștii de la Dor.ro au vizitat, vara asta, școala profesională „Gheorghe Burac” din comuna Vlăsinești, județul Botoșani. Din 2015, aici învață băieții din împrejurimi cum să devină mecanici agricoli, adică profesioniști capabili să conducă și să repare tractoare, combine și alte utilaje agricole.

E o meserie importantă pentru că fără acești mecanici nu s-ar putea face muncile agricole în ferme mari. Nu poți semăna, erbicida sau recolta dacă nu ai tractoare și degeaba ai tractoare dacă nu are cine să le conducă. Și, ca în multe alte domenii în România, există mai puțini profesioniști decât e nevoie – cu câteva sute mai puțini.

De ce avem puțini profesioniști? Un mix de motive: cei pe care îi avem aleg să plece în străinătate, pentru că salarii și condiții mai bune; și tot mai puțini elevi aleg să învețe meseria și să devină tractoriști.

Tocmai de aceea am fost la Vlăsinești. Voiam să înțeleg ce face școala bine, dar și ce hopuri mai are de trecut. Am găsit așa:

• o școală care se modernizează: de anul ăsta, copiii se mută într-o clădire unde e totul nou-nouț, de la atelierul de mecanică la uneltele cu care o să lucreze.

• profesori care îi țin aproape pe elevi, chiar dacă mulți dintre ei au ore în mai multe localități și sunt clienți fideli ai microbuzelor.

• copii pasionați de agricultură, dornici să muncească (în țară sau în afară, încă nu sunt siguri) și să posteze despre tractoare pe TikTok, unde e viața lor digitală.

Și am mai găsit și căldură și secetă. Multă căldură și secetă, pentru că Botoșaniul, ca mai toată țara vara asta, n-a avut parte de câte ploi avea nevoie. Și asta e problema cea mare. E minunat că copiii ăștia învață cum să conducă tractoare și că sunt pasionați de asta. Iar eforturile pe care le fac profesorii pentru ei sunt uriașe. Dar ce te faci cu toate astea când te confrunți cu o amenințare prea mare pentru tine, cum sunt schimbările climatice?

Sunt mai multe feluri în care pot începe articolul ăsta. Pot să-ți povestesc cum se simțea vânticelul (răcoros cât trebuie) care adia pe 1 iunie, când Andrei și Lucian, doi băieți de 16 și 17 ani, erbicidau un câmp de porumb, chiar să-ți spun cum erau îmbrăcați (tricouri murdare, pantaloni scurți și băști identice, cu sigla Volkswagen), ca să ai o imagine cât mai clară.

Sau aș putea s-o iau printr-o învăluire poetică, să-ți descriu un sat moldovenesc, dintr-un Botoșani sărac, cu case frumoase, dar goale. Aș putea să mă leg de actualitate și să-ți spun cum au devenit tractoarele arme în războiul ruso-ucrainean sau despre seceta care ne împinge să facem slujbe pentru a aduce ploaie.

Sigur, pot să încerc să fiu didactică cu un twist și să-ți spun că în momentul ăsta pe TikTok #tractor adună 5,5 miliarde de vizualizări.

Pot chiar să fiu moartea pasiunii și să-ți descriu un TikTok – unul dintre preferatele mele este cu un tractor pe patru roți uriașe, care se ridică pe alte patru roți uriașe, totul cu Eye of the Tiger pe fundal. Ai citit bine. Și crede-mă, am descris bine.

Sau aș putea să încep cu începutul, chiar dacă e mai plictisitor. Acum un an am citit un articol din Europa Liberă despre cum „România rămâne fără tractoriști” și de atunci m-am tot gândit la subiectul asta. Nu în fiecare seară, pentru că nu am fermă sau tractor și nici nu sunt vreo ciudată. Dar suficient de des încât să-l propun de mai multe ori editorilor mei și, într-un final, să primesc un da.

Ca majoritatea comunelor din România, Vlăsinești se confruntă cu o lipsă a forței de muncă calificate: de la mecanici agricoli pentru fermele din zonă, la profesori pentru școala profesională.

Înainte să ne afundăm în poveste și să desfac toate acele posibile începuturi (și să-ți spun despre domnul Smîntînă, pentru că ce e o poveste despre agricultură fără un personaj cu un nume predestinat?), hai să lămurim două lucruri pe scurt.

Unu: problema de la care plecăm. România se confruntă cu lipsa personalului calificat. Când te plângi că nu găsești tâmplari sau electricieni buni, te plângi de fapt că nu ai forță de muncă calificată. În agricultură, asta se traduce prin mai puțini tractoriști și mecanici agricoli decât avem nevoie. Un memoriu trimis anul trecut către Ministerul Agriculturii de mai multe asociații agricole spunea că ar mai trebui cel puțin 400 de profesioniști. Cauzele pentru aceste lipsuri sunt multiple, dar dacă ți-a trecut deja prin cap migrația în străinătate sau starea proastă a învățământului profesional, ești pe calea cea bună.

Doi: de ce ar trebui să-ți pese. Adevărul e că tractoarelor și tractoriștilor nu le pasă dacă ție îți pasă de ele. Băieți precum cei din articolul ăsta înfruntă vară de vară temperaturi tot mai ridicate ca să recolteze, de exemplu, lucerna, o plantă furajeră cu care sunt hrănite animalele care apoi sunt tăiate și devin carnea din șaorma ta. Tractoarele lor sunt, destul de literal, motoarele agriculturii și, fără ele, viața ta nu ar putea fi așa de confortabilă. Asta e o realitate, fie că suntem conștienți de ea sau nu.

OK. Acum să pornim la drum, ca un tractorist la semănat.

Proful de rulmenți

În marea istorie a omenirii, drumul tractorului începe în satul Clayton, Iowa, în 1892, când americanul John Froelich scoate pe câmp primul proto-tractor, un motor pe benzină care putea să meargă înainte și înapoi. Dar, în istoria particulară a acestei povești, drumul meu începe în localitatea Vlăsinești, Botoșani, la sfârșitul anului școlar 2022.

În comuna cu aproape 3.000 de locuitori, 20 de băieți în jurul vârstei de 16 ani se gândesc la rulmenți și pistoni într-o sală de clasă. Sunt printre cei 81 de elevi ai școlii profesionale „Gheorghe Burac”, toți viitori mecanici agricoli. Sunt băieții care au apărut deja în presa locală sau națională, băieții care nu doar că vor ști să conducă tractoare, ci se vor pricepe și la reparat utilaje și vor avea cunoștințe de agricultură. Sunt băieții care ar trebui să rezolve problema de la care am plecat, adică nevoia de forță de muncă calificată în agricultură.

Bine, deocamdată sunt doar niște băieți care încearcă să nu se facă de râs cât e „presa” (adică eu) în clasă. Așa că, deși știu foarte bine ce e rulmentul, tot răspund ceva mai greu la întrebările profesorului de mecanică. Acesta este domnul Marcel Smîntînă, despre care ți-am promis că-ți spun mai multe. El le explică copiilor cum stă treaba cu rulmentul.

Marcel Smîntînă e fermier de peste 25 de ani (cultivă porumb, floarea soarelui, grâu etc.) și profesor la școala profesională de patru ani. Pentru că muncește mult, concediile sunt rare, către inexistente.

Domnul Smîntînă are 49 de ani și, dacă ne uităm la lista de meserii cu care se poate lăuda până acum, avem așa: profesor, fermier, apicultor și consilier local PSD în orașul Săveni, Botoșani.

Meseria de profesor e cea mai nouă, iar cea de fermier – cea mai veche. S-a apucat de predat acum patru ani, iar fermier e de 25. A învățat să facă agricultură la ferma părinților lui, a terminat un liceu cu profil agricol la Săveni și apoi, la seral, Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași (USV Iași). Acum administrează, alături de fratele lui, 300 de hectare pe care cultivă the classics: porumb, floarea soarelui, lucernă, grâu. Unele din hectarele astea se văd chiar de la școală; gluma locală e că el ar trebui să plătească școala că-i supraveghează terenurile.

Stilul lui de predare e un mix. Și-a dat seama că cel mai bine e să își apropie copiii, dar asta nu înseamnă că trebuie să-i lase să i se urce în cap. Din armata făcută la Cluj a învățat că e bine să nu lauzi omul, că mereu e loc de mai bine, așa că mie, de exemplu, poate să-mi spună cu mândrie: „aici uitați ce bine a arat băiatul mic din prima bancă”, dar băiatului mic din prima bancă, nu, că apoi nu mai ară chiar la fel.

Nici nu-i place să-i certe excesiv. Odată s-a oprit din a admonesta un copil de față cu mama sa, când și-a dat seama că e posibil ca băiatul să-și ia bătaie acasă. A preferat să-i bată obrazul când au rămas doar ei doi. Știe care e situația părinților, știe cât muncesc copiii. Le ia cadouri de ziua lor, încearcă să afle ce li s-a întâmplat când vede că nu sunt în apele lor și să le explice lucrurile pe înțelesul lor.

„Pe copii trebuie să-i iei de la nivelul la care sunt, nici mai sus, nici mai jos”, crede el, și așa încearcă să procedeze.

Azi, la ora despre rulmenți, nivelul lor e ridicat – cel puțin pentru mine. Când tu habar n-ai să faci o omletă, cineva care știe ce e ăla un scalion ți se pare un bucătar de stea Michelin. Elevii de aici vorbesc și manevrează cu o ușurință fascinantă lucruri precum coroana de la cutia de viteze (nu-ți imagina diadema reginei Angliei, ci o roată dințată).

Domnul Smîntînă spune că la școală poate pune în practică tot ce a învățat la facultate. „Ăsta mi-a fost motivul când m-am dus la școală. Să-i pot învăța pe copii.”

Ușurința asta îl bucură pe domnul Smîntînă, că doar el și colegii lui i-au învățat.

A rămas aici, și ca profesor, și ca fermier, pentru că ăsta e locul lui. Pe pământurile astea a copilărit, a învățat să muncească (tatăl lui era să primească o amendă când polițistul local i-a văzut pe copiii Smîntînă conducând singuri tractorul la câmp; poți să-l asculți cum spune povestea în video) și de ele are acum grijă. 

„Mi-o fost foarte greu, nu greu. Azi a fost o căldură enormă, îmi arăta undeva la 39 de grade în mașină. Frigea pământul. Dar am fost pe câmp. Am fost pentru că ăsta este lucrul care mă relaxează.”

Ca să îngrijească pământul, a renunțat la concedii, a rămas mereu aproape de casă.

Singura lui fiică probabil nu-i va urma calea. E mândru de ea, ca orice tată. A făcut o facultate, e polițistă, dar, sigur, o parte din el s-ar fi bucurat să-i continue munca. De asta s-a făcut profesor? În parte, da. Dacă îi învață pe copii să facă agricultură, poate mai mulți vor vedea că pot trăi din pământ și vor dori să rămână în zonă, nu vor vinde pământul ca să plece și să muncească în străinătate. Și, până la urmă, pământul nu-ți dă bună ziua când te vede pe stradă, nu-ți mulțumește că l-ai făcut om.

Academia tractoriștilor

Dacă în fața ușurinței cu care elevii manevrează rulmenți atitudinea domnului Smîntînă e de „uite ce bine au învățat”, atitudinea băieților e de „nu chiar așa complicat”, ceva la ce te-ai aștepta de la niște copii care urmează „Academia tractoriștilor”, cum a denumit presa școala din Vlăsinești. Dacă „Academia” e numele de scenă, numele de toate zilele e Școala profesională „Gheorghe Burac” (Gheorghe Burac este un profesor din sat. Are 86 de ani și e alive and kicking, dacă erați curioși).

Prima școală de orice fel din Vlăsinești a fost înființată în 1865, un an în care localnicii, deveniți proprietari de pământ după reforma din 1864, sunt loviți de o secetă groaznică, care-i forțează să renunțe la proaspăta independență, să-și vândă terenurile și să se întoarcă în slujba boierilor locali. Patru ani mai târziu, majoritatea sătenilor lucrează tot la boier, dar școala continuă să existe și are 24 de elevi, toți băieți.

Întregul articol poate fi citit pe dor.ro.

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Autoutilitară la un pas de distrugere, după ce motorul a luat foc! (Foto)

astăzi, 10:14
64

Pompierii din cadrul Detașamentului Dorohoi au intervenit pentru stingerea unui incendiu produs la compartimentul motor al unei autoutilitare.Evenimentul s-a întâmplat în munici...

Mașină răsturnată în șanț, șofer preluat de polițiști și dus urgent la spital!

astăzi, 10:00
708

Miercuri, 27 martie, polițiștii din cadrul Serviciului Rutier care se deplasau pe D.N. 29C, în comuna Cândești, au observat un autoturism răsturnat în afara părții carosabile....

Razii cu mascați în trei zone ”fierbinți” din Botoșani, au fost instituite și filtre rutiere!

astăzi, 09:47
122

În cursul zilei de miercuri, polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Botoșani, împreună cu cei ai Serviciului Rutier, Serviciului pentru Acțiuni Speciale și jandarmi au acționa...