”Cu multă durere vă spunem că mama noastră a plecat să mobilizeze îngerii... A luptat până la capăt!”, este mesajul pe care copiii unui dascăl îl trimit către cei care, ani și ani, au trăit multe împreună-clipe, au cunoscut înfrângerile sau au savurat victorii.
După o suferință cruntă, cauzată de un diagnostic răvășitor, Florica Rotariu s-a stins la 68 de ani, pe care îi împlinise pe 11 februarie.
A fost elevă a Liceului Pedagogic din Suceava, promoția 1978, dar și-a completat studiile mai târziu, atât la Universitatea ”Petre Andrei” din Iași, cât și la Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava.
Și-a început activitatea la catedră în 1978, imediat după finalizarea cursurilor liceale și obținerea diplomei de învățător, la Grădinița Păun, din cadrul Școlii Generale Mihălășeni. Un an mai târziu se afla la Școala nr. 3 Pomârla, unde a activat vreme de 9 ani. Următorii 20 de ani avea să îi petreacă, în calitate de învățător/institutor, la Școala Gimnazială nr. 1 Botoșani.
Din 2008 activa la Școala Generală nr. 11 Botoșani.
A fost, o perioadă, și inspector pentru învăţământul primar în cadrul ISJ Botoşani.
”Pledoarie pentru lectură”
A fost mereu preocupată de elevi, de relația lor nu doar cu ”catalogul”, ci mai ales i-a încurajat să treacă dincolo de manual. A pledat pentru lectură, a realizat ghiduri pentru elevi, a luptat mereu pentru limba română curată, corectă, nedeteriorată de rețelele sociale și de tehnologie.
”Într-o lume în care “nb” înseamnă “noapte bună” și “vb” semnifică “vorbim”, copiii noștri nu mai remarcă frumusețea și muzicalitatea graiului românesc și nici nu mai simt tentația de a descifra misterele textului scris. Indiferența și dezinteresul față de lectură s-au accentuat din ce in ce mai mult, de la un an la altul, atingând cote alarmante. Deși au parcurs cu brio perioada postabecedară, elevii noștri, într-o majoritate dureroasă se întorc, fără să realizeze acest lucru, cu fiecare an ce trece, la perioada abecedară: cunosc literele și știu să le lege în silabe, silabele în cuvinte, cuvintele în propoziții și propozițiile în fraze... Citesc, scriu și cred că este suficient!! Exercițiile de descifrare, de decodificare și de receptare a textului prezintă un interes tot mai scăzut pentru ei! Se mulțumesc să citească mecanic, o dată/de două ori, textul unei lecții, de exemplu, și să declare ca au învățat. Fară a face efortul de a pătrunde înțelesul celor citite, curând-foarte curând, vor constata că, deși citesc, înțeleg prea puțin din cele citite!! Este ca și când ar face o drumeție într-un peisaj mirific de munte, dar nu observă nimic din frumusețile acestuia și se întorc acasă, fară a fi capabili să povestească ceva din cele văzute. Asta înseamnă că și-au irosit timpul și că s-au epuizat fizic, fără nici un folos.
Consider că se impune “să ne însoțim elevii în călătoria lor” să alegem cel mai frumos traseu și să-i stimulăm, prin cele mai adecvate mijloace, să observe “cât de frumoase sunt florile”, “cât de pufoși sunt norii”, ”cât de înalți și semeți sunt brazii” etc., să-i ghidăm să vadă, să înțeleagă și să simtă, pentru ca, la final, să fie capabili să exprime în cuvinte experiența de viață trăită”, scria Florica Rotariu în ”Pledoarie pentru lectură.
Cuvinte care astăzi rămân ca un testament pe care fiecare dascăl ar trebui să îl (re)cunoască!
Dumnezeu să o odihnească în pace!