Născut pe 5 februarie 1926, în comuna Tudora, judeţul Botoşani, prof. univ. dr. ing. Constantin Vasilică a educat și format mii de studenți, în cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Iași. A plecat la cele veșnice în decembrie 2018, la 92 de ani. Prin testament, a lăsat instituției o mare sumă de bani, pentru studenții care vor studia după ce el nu va mai fi alături de ei.
Astfel, Constantin Vasilică a decis ca, după moartea sa, în fiecare an să fie acordată o bursă de 1.000 de euro din moștenirea lăsată instituției. Scopul este acela de a-i ajuta pe studenții care au probleme financiare, dar care se străduiesc să învețe și au rezultate foarte bune la cursuri.
Cu un an înainte de a se stinge, pe când avea 91 de ani, profesorul Constantin Vasilică a fost invitat să le vorbească tinerilor la deschiderea anului universitar.
Profesorul Vasilică deplângea atunci un popor român „mohorât, plin de ură”, care a petrecut 30 de ani în tristețe, și îi încuraja pe tineri să fie voioși, veseli și să caute să devină caractere, după cum își amintește Cătălin Hopulele, prezent la eveniment.
„Căutați, scormoniți și folosiți adevărul astăzi, când minciuna colcăie în jurul nostru. Când nimeni nu mai este pedepsit pentru minciună și aceasta a devenit mai puternică decât adevărul, căutați în tot ceea ce faceți să înfăptuiți adevărul. Vă recomand să fiți veseli, voioși, plini de optimism. Ne-am săturat să trăim de peste trei decenii în tristețe, mohoreală și încrâncenare plină de ură. Aproape că nu ne mai vedem unii cu alții din cauza tristeții și încrâncenării. Căutați să deveniți caractere. Avem nevoie de oameni de caracter care ne lipsesc aproape cu desăvârșire. Suntem un popor plin de oameni deștepți, dar cu foarte puține caractere“, a spus prof. dr. Constantin Vasilică.
Discursul îi arăta luciditatea pe care și-a păstrat-o până la finalul vieții, după cum povestește prof. dr. Gerard Jităreanu (de asemenea botoșănean de origine), rectorul USV, pentru Libertatea.
Gerard Jităreanu îl știa chiar din copilărie pe Constantin Vasislică, fiindcă i-a fost profesor tatălui său, și a remarcat că întotdeauna a încercat să-i ajute pe studenții care aveau poftă de carte și proveneau dintr-o mediu în care învățătura nu era prima grijă a familiei. Și el a provenit dintr-o familie săracă, cu mulți copii, fiind singurul care a urmat studii superioare, dar care s-a întors mereu la familie și i-a ajutat pe tot parcursul vieții sale.
„Era o adevărată enciclopedie”
„A fost un foarte mare profesor al universității noastre – o adevărată enciclopedie, știa multe lucruri, din multe domenii. Era pasionat de istorie, de literatură, avea niște cursuri excepționale, foarte documentate, ținea și prelegeri pe teme diferite. Era meticulos, atent la detalii și citea foarte, foarte mult. El a fost cel care a deschis drumul colaborărilor internaționale pentru universitatea noastră în anii 80, când știm cât de închisă era societatea. A fost un făuritor de școală”, povestește prof. dr. Gerard Jităreanu.
A fost meticulos, de altfel, până aproape de momentul morții. Înainte de ultima internare în spital, după cum spune rectorul USV, profesorul Constantin Vasilică își pregătea felicitările pentru Crăciun, pe care le scria de mână și le trimitea personal, conform unei liste pe care și-o actualiza permanent. Asta în condițiile în care atunci era 30 septembrie.
„A lăsat 30.000 de euro ca în fiecare an să fie acordați 1.000 de euro ca premiu șefului de promoție de la Facultatea de Agricultură. Mai era o a doua condiție – să provină și dintr-o familie mai săracă, mediu defavorizat, deci chiar dacă nu era șef de promoție, banii să ajungă la cineva care a învățat, fiindcă e greu să te concentrezi pe școală când acasă nu ai ce mânca”, explică rectorul condițiile cerute.