În judeţul Botoşani sunt peste o mie de elevi care fac naveta. Numai la Liceul „Alexandru Vlahuţă” din Şendriceni, sunt 800 de navetişti. Dintre aceştia jumătate, vin de la distanţe de minim 20 de kilometri. Toţi sunt copii de la ţară care vor să înveţe o meserie şi să-şi găsească un rost în viaţă.
Vin la Şendriceni cu microbuze, autobuze, din toate colţurile judeţului. Totul s-a schimbat în momentul în care statul român nu a mai decontat naveta acestor elevi şi practic i-a obligat să vină la şcoală pe banii părinţilor.
Situaţia este tragică fiindcă majoritatea familiilor din mediul rural nu-şi permit să plătească transportul copiilor la şcoală. Pentru un singur elev se poate ajunge şi la 600-800 de lei pe lună doar naveta. Pe lângă haine, mâncare sau rechizite.
Deja zeci de elevi din Botoşani au renunţat la şcoală fiindcă efectiv nu-şi mai permit să plătească transportul. „Aşteaptă ori ajutorul social, ori să plece să-şi rupă spinarea pe undeva”, spune un sătean din zona Vorniceni.
„Am vrut să renunţ, părinţii mei nu au venituri”
Andreea este elevă în clasa a X-a la Liceul din Şendriceni. Este de loc din satul Griviţa, comuna Cordăreni şi în fiecare zi trebuie să străbată peste 40 de kilometri dus şi întors pentru a învăţa carte şi a face un liceu.
Distanţa nu era o problemă, şi nici trezitul cu noaptea în cap, atâta timp cât avea transportul asigurat. După ce nu a mai fost decontată naveta, Andreea s-a văzut în situaţia în care nu mai avea cu ce să ajungă la şcoală. Visul ei este să ajungă ceva în viaţă, să aibă o meserie. Dar îi este tot mai greu.
„Am vrut să renunţ, dar eu am un vis să ajung şi eu cineva în viaţă. Fiecare are nevoie de un job, să pot trăi din ceva. Vin din Cordăreni, satul Griviţa. Cu autocarul nu-mi permit, vin cu un microbuz. Părinţii mei nu lucrează, doar din alocaţia mea mă întreţin. Avem nevoie de educaţie şi vreau să merg la şcoală. Dar aşa îmi este greu tare”, spune adolescenta.
În aceeaşi situaţie este şi Elena, elevă tot în clasa a X-a. Ba chiar Elena are şi mai mulţi kilometri de străbătut între şcoală şi casă. Mai precis 54 de kilometri. Doar tatăl lucrează, iar pe transport plăteşte peste 400 de lei pe lună.
„Eu sunt din Havârna şi fac 27 de kilometri până la şcoală. Vin cu microbuzul şi plătesc ori la zi, ori la săptămână. Pe lună plătesc şi 450 de lei, iar eu am o alocaţie de numai 120 de lei. Lucrează doar tata. Au fost situaţii când nu am venit la şcoală fiindcă nu am avut bani să vin cu microbuzul”, mărturiseşte Elena. Mulţi elevi (de la profesională în special) se gândesc deja să plece la muncă în străinătate şi să renunţe la şcoală.
„La negru, în construcţii, la cules căpşuni, roşii. Altă şansă de unde? Dacă nu ai bani de drum, ce faci? Să vii pe jos de la 15-20 de kilometri?”, spune Marius, un elev la profesională la Şendriceni.
Există ordonanţă dar nu sunt normele
Directorul Liceului din Şendriceni spune că este din ce în ce mai greu pentru elevi să ajungă la şcoală. Majoritatea părinţilor nu mai fac faţă financiar. Cei mai norocoşi ajung să se transfere la şcoli mai apropiate, restul abandonează şi pleacă la muncă în străinătate.
„Noi avem aproape 800 de elevi care fac naveta. Sunt elevi care plătesc 600 de lei pe lună pentru transport. Am avut doi elevi din învăţământul profesional cărora le-am aprobat transferul să plece la o altă unitate de învăţământ, că acolo naveta era mai ieftină. Este foarte greu familiilor să le mai asigure transportul elevilor”, spune Marin Dohotaru, directorul liceului.
Reprezentanţii Inspectoratului Şcolar Judeţean recunosc că situaţia este delicată şi speră ca normele de plaicare a OUG care deblochează situaţia să apară măcar pe timpul vacanţei de vară.
„Există Ordonanţa de Urgenţă, numai că nu au venit în teritoriu şi normele de aplicare. Dacă problema aceasta va rămâne pe termen lung, impactul va fi destul de consistent în sens negativ. Va afecta prezenţa elevilor la şcoală şi va duce la abandon şcolar. Eu sper ca în perioada de vacanţă să vină şi normele de aplicare”, spune Daniel Botezatu, inspector şcolar judeţean.
Sursa: Adevărul