Postarea de pe Facebook a unei profesoare așază sub lupă o situație hilară, dacă nu ar fi cu adevărat tragică, despre modul în care este abordat examenul de bacalaureat. Adriana Bogatu scrie despre situația paradoxală în care se află elevii în acest an, nevoiți să susțină o parte din probele de Bac, deși nu sunt încă absolvenți (unii dintre ei fiind chiar în situația de a nu absolvi în acest an!).
Iată postarea prof. Adriana Bogatu:
Morfologia examenului de bacalaureat din acest an școlar este una inedită: (in) competențele se vor desfășura începând chiar din prima săptămână a celui de-al doilea semestru. Nu vor fi susținute de absolvenții claselor a XII-a, așa cum prevede legea, ci de elevii claselor a XII-a, care mai au de parcurs încă un semestru întreg, până în luna mai... Unii dintre ei, nu vor promova la diferite materii, fiindcă se mai întâmplă și așa câteodată, dar cine se împiedică de amănunte?
E hilar să susții mai întâi o jumătate dintr-un examen și apoi să organizezi simularea lui... Dacă într-o școală sunt șase profesori de Limba și literatura română care vor participa la ”competențe”, ceilalți elevi din unitate nu vor face, în cele două zile în care este programată proba, nicio oră de română, dar ce contează?... La fel se va întâmpla și în zilele rezervate informaticii sau limbilor străine... Acolo va fi însă și mai complicat, pentru că este nevoie și de profesori supraveghetori...
Nu e nicio problemă, e doar ( să zic mai bine ”decât”?) haosul specific școlii românești... (In)”Competențele” sunt, de fapt, una dintre ipocriziile unui sistem dominat de lipsa oricărei viziuni sau răspunderi. Ele reprezintă un consum inutil de timp, de resurse materiale și umane, fiindcă, în esență, nu verifică și nu certifică nimic.
În cazul probei de ”Competențe lingvistice Limba Română”, subiectele se suprapun, în mare parte, peste ceea ce se va verifica prin subiectul I, la examenul scris, din vară... Atâta timp cât elevului/ absolventului îi lipsește motivația notei care să-i cuantifice nivelul cunoștințelor, el nu va aborda nicicând cu seriozitate și cu maturitate aceste prime probe ale bacalaureatului. Și nici nu are cum s-o facă, pentru că i s-a spus de la început că totul e doar un spectacol gratuit, la care poate participa oricine, unul dintre acele spectacole jalnice organizate de primării când se serbează ”zilele orașului”...
Nu doar calificativele acordate elevilor nu dovedesc nimic, dar nici subiectele repetitive, monotone, care nu le valorifică în niciun fel imaginația, creativitatea sau capacitatea de a ajunge la conexiuni interesante nu o fac. Nu există în aceste subiecte, așa cum nu există nici în cele pentru probele scrise, vreo provocare intelectuală pentru absolvenții care susțin totuși un examen de maturitate.
Sunt încă în sistemul de învățământ oameni care au autoritatea profesională de a analiza cu luciditate ceea se întâmplă, an după an, dar nu o fac. Că tăcerea e o formă de complicitate, o știm cu toții...
Programele nu sunt adaptate specificului unei generații inteligente, ”bombardată” cu informații și care refuză automatismele. Superficialitatea sub semnul căreia se desfășoară ”competențele” din cadrul examenului de bacalaureat le creează iluzia periculoasă că și în vară va fi la fel de simplu și că nu va fi necesar decât să se prezinte cu buletinul la poarta școlilor ca să și promoveze. Credibilitatea noastră ca profesori, în fața lor, are astfel de suferit.
Întregul sistem de învățământ se vulnerabilizează mai mult, cu fiecare zi care trece... E pe punctul de a face implozie...E dificil să speri că se poate salva, atâta timp cât îl macină rutina, indiferența, formele fără fond, dinozaurii, amatorii, doctorașii plagiatori, politicul, obtuzitatea și, Doamne, câte altele...
P.S. Poate să-mi spună cineva dacă mai există o altă țară unde se susține mai întâi examenul și apoi are loc simularea lui?
