Florin Talpeş conduce grupul Bitdefender, cel mai mare producător de software din România. Astăzi, jumătate de miliard de utilizatori, de la familii la cele mai mari companii din lume, se bazează pe tehnologiile Bitdefender pentru a fi în siguranţă.
“În primul rând succesul meu este succesul echipei. Un lider trebuie să-şi asume greşelile, iar succesul este obligatoriu al echipei.”
Experienţa lui Florin Talpeş se reflectă şi în filosofia pe care o aplica în fiecare zi. “Viaţa îţi oferă suficiente ocazii încât să greşeşti mult. Succesul nu se obţine din succese, succesul se obţine din eşecuri. Deci până la urmă când străbaţi un drum de acolo până aicea sunt multe lucruri care nu ies.Dar dacă înveţi sufficient de repede şi de bine din ce se întâmplă, atunci ai şanse mari să-ţi corectezi mereu drumul şi să ajungi la ţinta pe care ţi-ai propus-o tu cu echipa.”
“E adevărat că la noi dacă te uiţi la părinţi, părinţii văd la alţi părinţi şi-l lauda că e cuminte, ceea ce poate să fie o laudă complet greşită. Nouă nu ne trebuie copii cuminţi, copii educaţi înseamnă altceva. Un copil educat nu înseamnă un copil care stă la locul lui, e o cultură în care noi penalizam greşelile. Atunci când cineva greşeşte tindem să-l penalizăm, să plătească pentru greşeală. O cultură în care tot timpul îi spui, prostule, de ce-ai făcut aşa, n-ai dat bine, trebuia să schimbi, tot timpul când îl penalizam în timp se crează o cultură în care eu încep să mă lovesc, eu încep să mă pedepsesc ca să evit pedeapsa celorlalţi. Asta înseamnă că încep să zic eu, “ce tâmpit sunt, ce prost sunt”, şi încet încet încep să-mi sap încrederea în sine şi în timp se vede. Şi atunci când sunt într-o situaţie în care trebuie sad au maximum, a mă focalizez pe mine “nu sunt sufficient de bun, s-ar putea s-o dau în bară”. Or la noi în Bitdefender conceptul e destul de simplu, am greşit, ceea ce mi se pare absolut normal: învaţa repede şi bine din greşeală pentru că întotdeauna ne uităm la ce urmează.”
Cercetarea şi dezvoltarea produselor se face aici, în România, dar compania condusă de Florin Talpeş are birouri în 11 ţări din lumea întreagă. Sunt 1400 de angajaţi în toată lumea.
Părinţii originari din Fâstâci în Vaslui, copilăria petrecută în Tara Moţilor, la Brad acolo unde tatăl lucra în mină. A făcut liceul la fără frecvenţă, dar asta nu l-a făcut un elev slab pregătit, dimpotriva- a terminat Facultatea de matematică din Bucureşti în 1981 printre cei mai merituoşi şi a lucrat înainte de 89 în cercetare. A avut de unde învaţă.
’”În 1957-1958 România devenea una dintre primele ţări, 8 ţări, doar 8 ţări din lume care reusies să proiecteze şiş a construiască un calculator electronic. Era foarte diferit faţă de ce e acuma, capacitatea lui era extrem de mică, dar România era în top, era chiar în vârful listei. Platforma asta pe vremea aceea se numea platforma electronică Pipera, când s-a înfiinţat la sfârşitul anilor ’60, acum peste 50 de ani, Sillicon Valley care este un fel de miraj al tehnologiei mondiale, e o regiune din California, nu prea, atunci se năştea, nu era cunoscută.”
În urmă cu 35 de ani, Florin Talpeş lucra în proiecte inovative. Aici, pe platforma din Pipera care a început în ultimii ani să aibă o nouă viaţă şi care a devenit cea mai mare concentrare de birouri din România.
Nu conduce maşina, a renunţat la şcoala de şoferi. “E un timp interesant, e un timp care poate fi folosit. Prefer să lucrez ceva, să citesc ceva în timp ce maşina merge şi să nu uităm că deplasarea în Bucureşti poate să îţi ia ceva timp, între 15 şi 30 de minute este orice deplasare în Bucureşti. Cel mai mult folosesc taxiurile şi Bucureştiul are două aplicaţii interesante Startaxi şi Clevertaxi, folosesc din când în când Uber, folosesc din când în când metroul, fac cum zicem noi carsharing cu colegi de-ai mei”.
Spre deosebire de alţi milionari romani care au cheltuit averi pe vile, yachturi său şi maşini luxoase, el locuieşte tot la bloc. Industria IT în România a crescut spectaculos în ultimii ani, numai că sistemul de educaţie nu face faţă nevoilor pieţei. A început acum câţiva ani un parteneriat cu Facultatea de Matematică pentru a cultiva o nouă pepiniera de specialişti. Aici investeşte Florin Talpeş.
Bogdan Alexe- prodecan Facultatea de Matematică şi Informatică, Bucureşti: “Avem asemenea programe prin care îi rugăm pe cei din industrie să vină şi să ţină cursuri cu experienţa lor din industrie. Ompreuna putem găsi soluţii. Adică aşteptările mele nu mai vin de la schimbări de la nivel central, iar autonomiile au în momentul acesta o autonomie, iar schimbările trebuiesa vină mai degrabă de jos. De la firul ierbii.”
Florin Talpeş a realizat în urmă cu ani de zile ca pentru a avea succes în proiectele sale de dezvoltare, industria IT are nevoie de oameni bine pregătiţi. Aşa că sprijinit un proiect numit “Viitori olimpici”, copii care erau răsplătiţi pentru participarea la olimpiadele judeţene în toată ţara.
“Stimulam copiii să participe la formarea lor pe matematică încă din clasa a IV-a. Şi proiectul ăsta a început acum încă mai bine de 10 ani şi poate o creştere a numărului de candidaţi a avut-o şi proiectul ăsta de Viitori olimpici. Dar vedeţi că el nu e un proiect care dă rezultate imediat”.
Mezinii familiei, Nicoară şi Crişan, doi gemeni, au studiat afară. “Dacă reuşiţi, dacă sunteţi admişi la una dintre cele mai bune Universităţi din SUA, noi vă susţinem. Şi chiar au fost admişi la 5 dintre cele mai bune universităţi şi au terminat la Nothwestern”.
Juniorii Talpeş s-au întors în ţară, dar nu vor deocamdată să lucreze în compania fondată de tatăl lor şi încearcă să reuşească pe cont propriu.
Cel puţin o oră, aproape în fiecare zi, Mariuca şi Florin Talpeş se antrenează la academia lui Mihai Petre. “Au venit la sală şi la început credeam că sunt o pereche care vreea să înveţe să danseze pentru un eveniment sau altul aşa cum cred că ar trebui s-o facă toţi romanii dacă mă întrebi pe mine, să dansăm. Lucrăm în sala de sport a unei şcoli şi în 2003 au venit şi au spus că vor să vină să danseze şi am început cu toate stilurile de dans, aşa, uşor, uşor. Erau foarte serioşi de atunci, veneau, îşi făceau temele, foarte pasionaţi de dans, după care usor-usor pentru că au insistat, au fost consecvenţi s-au transformat aşa în mod natural într-o pereche cu care chiar facem performanţa în dans, adică mi se pare fantastic”, explica Mihai Petre.