Un taifas cu violonista Marieta Baciu este ca o sedere indelunga intr-un cerdac alb, intr-un timp fara trecere. Si in mod cert nu este acelasi timp in care, grabiti pe drumurile democratiei aiuritoare, parca nu mai avem puterea de a ne desprinde de senzationalul mediatic, de supranaturalul politic atat de nociv societatii.
1.Ne aflam intr-un spatiu extrem de degradat din punct de vedere social, politic, economic, educational, moral. Care dintre aspectele enumerate vi se par mai ingrijoratoare, chiar imposibil de recuperat de generatiile viitoare?
In momentul de fata, situatia pe ansamblu, oriunde ne-am afla ca entitate in plan geografic, este destul de complexa si, daca dorim sa o analizam si sa tragem o concluzie, ar trebui sa nu uitam ca istoria omenirii are, in ansambul ei, o desfasurare ciclica.
Perioada pe care o traversam are un scop precis: gasirea traseului spre constientizarea menirii fiecaruia dintre noi. Toata avalansa informationala, schimbarile de ritm al vietii de zi cu zi ne aduc in atentie ca nu avem dreptul sa traim pasiv. Daca adoptam aceasta atitudine intr-un timp foarte scurt, vom fi depasiti si "aruncati peste bord".
Spatiul degradant pe care il atingeti dvs. in intrebare este, de fapt, un nivel blocat din care suntem fortati sa iesim si tocmai de aceea societatea este intr-o miscare aparent dezordonata. Este normal, se cauta de catre fiecare natiune o iesire, respectand ideea de evolutie imbinata cu specificul regional. Nu cred ca trebuie sa ne ingrijoram, ci sa reflectam si sa actionam in functie de ceea ce ne dorim a fi.
Cel mai important sector care sustine toate componentele unei societati este cel al educatiei. Aici trebuie sa fie indreptata toata atentia, elaborandu-se o strategie pentru cateva decenii si rezultatele vor aparea curand prin schimbarea atitudinii noastre fata de tot ce ne inconjoara.
Nu ne facem un serviciu gandind ca trebuie sa ne traim viata alaturi de lucruri imposibile si de aceea trebuie sa ne aliniem schimbarilor, indiferent de varsta.
2.Mai are Romania modele? Sau nevoia de modele este o notiune cazuta deja in derizoriu, intr-o societate care se bazeaza doar pe fortele proprii, la limita unui orgoliu personal si, deseori, autodistrugator?
Bineinteles. Intalnim modele la tot pasul, dar important este ceea ce alegem. Sansa liberului arbitru imi permite sa-mi hotarasc directia si sensul vietii. Chiar daca in momentul de fata se observa o incrancenare si o graba in a obtine un statut, fie el material, profesional sau de oricare alta factura, ceea ce va aduce armonie si chiar progres in relatia interumana va fi nevoia de apropiere cu generozitate. Iata ca ajungem tot la importanta elementului educational. Prin exemple si experiente, putem sa distingem plusul si minusul de langa noi.
Programul de autodistrugere este posibil doar daca vorbim despre o atitudine rebela a individului in raport cu evenimentele ce se petrec intr-o societate. S-ar putea sa existe, dar procentul este la nivel scazut. Legea evolutiei include si acest sector, dar doar ca element de propulsie in sustinerea cauzei pozitive.
3.Enumerati trei nume care ar putea contribui la refacerea spirituala a tinerilor.
Formarea, dezvoltarea si definirea unei personalitati reprezinta un proces continuu. Telul fiecaruia dintre noi este de a atinge perfectiunea, chiar daca trebuie sa recunoastrem ca interesul nostru se indreapta spre frumusetea cercetarii si mai putin spre ideea in sine. Aceasta cautare permanenta este calea evolutiei spirituale. M-am oprit la aceste trei personalitati, dar enumerarea ar putea continua: Michelangelo, W. A. Mozart, Einstein.
4.Putem identifica antimodelele societatii actuale? Care ar fi acestea? Daca nu, inseamna ca exista o vina colectiva in degradarea pe care o strabatem?
Refuz sa cred ca etapa pe care o parcurgem are un caracter distructiv. Vina de care vorbiti ma face sa ma gandesc la atitudinea noastra confuza de a urma o strategie de dezvoltare in ansamblu. Iau in calcul instinctul de conservare, dar si capacitatea noastra de a renaste, asa ca, astazi, tot ce pune in umbra frumusetea spiritului uman va ramane in urma. Credeti ca isi va mai aminti cineva intr-un viitor foarte apropiat de "stelele cazatoare" care astazi umbresc spiritul uman?
5.Ati facut sau ati face un compromis de dragul carierei?
Ca artist, mi-am urmat tot timpul crezul artistic, deci viata mea nu are nimic spectaculos, insa are densitate. Vorbeam mai sus de generozitate si, nu intamplator, muzica este un segment al artei al carui scop este trezirea emotiilor subtile. Pentru aceasta, trebuie sa avem o permanenta atentie asupra starii noastre emotionale, pentru a putea sa ne oferim iubitorilor de frumos.
Urmarirea crezului artistic implica un sacrificiu liber consimtit, deci nu-l trec la categoria compromis.
6.Daca ati propune un obiect de studiu obligatoriu, care nu exista in programa actuala, care ar fi acea propunere?
Poate va va uimi alegerea mea, dar cum vi s-ar parea o programa scolara in care s-ar include ore de caligrafie si insusirea codului de bune maniere?
Din punctul meu de vedere, scrisul este o foarte exacta emblema a personalitatii, ne arata noua insine si celor cu care ne intersectam nivelul imediat, dar si sugestii pentru autodepasire. Astazi, oricat de indulgenti am dori sa fim, se observa o mare prapastie in sectorul comunicarii, modalitatea distorsionata si stangace de relationare, tocmai ca efect al carentei in ceea ce priveste cunoasterea, diplomatia si eleganta a acestui segment din viata noastra. Afirmatia mea are fundamentul realitatii, mi-a fost dat, cu diverse ocazii, sa observ persoane cu un anumit statut, chiar cu pretentii, care nu cunosteau cum se intocmeste corect o cerere, cum sa se comporte intr-un dialog, desi functia ii obliga sa respecte un anumit protocol.
Ma deranjeaza aceasta situatie si nu pot trece cu vederea acest minus, asa ca incerc prin consecventa comportamentului meu sa ajut in aceasta directie, chiar daca obstacolele imi arata ca nu toate valorile care isi doresc respectarea pozitiei au ajuns acolo, in varful piramidei, avand o conditie solida, demna pentru a se putea numi Om. Sugerez celor care au rezerve in ceea ce sustin sa se opreasca asupra poemului "Daca" de Rudyard Kipling.
Este un indemn mai mult decat indicat pentru toti aceia dintre noi care pun pret pe calitatea momentului trait si, in general, pe traseul demn al vietii. Este un subiect ce trebuie sa il avem toti in atentie si mai ales astazi, in vremuri atat de confuze.
Invatand si apoi obisnuindu-ne sa il tratam pe cel de langa noi cu respect si noblete, vom reusi sa observam minunea si farama de geniu care exista in fiecare dintre noi. Intr-o astfel de situatie, viata noastra ar fi mult mai frumoasa.
7.Ce a castigat societatea, si dumneavoastra in mod special, in cei 20 de ani de democratie?
Varsta si experientele pe care le-am parcurs imi permit mult mai usor sa recunosc schimbarea despre care astazi vorbim atat de mult. Din start, democratia este o lectie pe care inca nu ne-am insusit-o, calea este foarte lunga, dar este bine ca foarte multi dintre noi au inteles ce mare castig inseamna libertatea de a te exprima fara a aduce deservicii celor de langa tine. Sunt multe acumulari si segmente ale vietii in derulare si deci suntem obligati sa invatam.
Etapa, cu toate ratacirile ei, are scopul de a ne motiva existenta si de a ne transforma. Este o lege fireasca a evolutiei.
