De 1 iunie, ne gândim adesea la copiii nostri, cu dorința să-i mai răsfățăm un an, să le luăm ceva frumos sau ceva bun, să le oferim un moment de care să-și poată aminti cu plăcere peste ani.  Dacă am devenit  sau nu comerciali și-n sărbătorirea acestei zile, fiecare poate să o recunoască pentru sine. Pentru unii dintre noi, părinții, poate e doar o amintire a modului festivist în care petreceam în copilărie această zi, defilând pe o arteră principală sau pe un stadion… Și cine știe cum ne raportăm la aceste amintiri? Și cum le împărtășim  copiilor nostri? 

               
Ceea ce vă propun azi, cu ocazia acestei zile ce ar trebui să fie celebrată mai intens decât ziua mamelor, de pildă, este să ne gândim la educația tinerilor de orice vârstă. Poate că ar fi timpul potrivit să ne facem o scurtă autoevaluare cu privire la CE și CUM îi învățăm. Am ales pentru ei cele mai bune școli, le-am cultivat respectul cuvenit pentru carte și pentru dascălii care chiar își împlinesc menirea. Le-am oferit liniște, le-am stârnit curiozitatea pentru a cunoaște, îi motivăm cum se cuvine pentru ca lor să le placă efectiv să învețe? Urmărim să-i ajutăm să învețe,  cum să se pregătească și nu să vâneze o notă, un rezultat trecător? Ne-am străduit să găsim pasiunea cea mai mare a copilului nostru și am investit în ea, pentru a putea dezvolta abilități deosebite cu care să facă față concurenței într-o lume aflată într-un proces de schimbare mai accelerat ca niciodată?

Dacă pot să sfătuiesc un părinte cu ceva, atunci îl sfătuiesc să investească în educația copilui său, în toate formele de educație școlară, mai ales, dar și în educația nonformală, în educația cetățenească și în cea de bune maniere. Avem o datorie de onoare față de copiii noștri: să-i educăm mai bine decât am fost noi educați, să le oferim un viitor mai bun decât ne-au putut oferi nouă părinții. Sau, cel puțin, măcar la fel de bun. Nu vrem și nici nu ne îngăduim să-i neglijăm!