Prof. Oana Zamfirescu a luat nota 10 la examenul de titularizare, dar în județul Botoșani nu există niciun post titularizabil pentru disciplina Limba și literatura română.
A dat titularizarea de cinci ori și este a două oară când este prima pe județ, după cum a declarat într-un interviu pentru Edupedu.ro.
Aceasta a explicat cum este perceput examenul de titularizare de un profesor suplinitor și a vorbit despre dezamăgirea pe care o simte față de situația de a nu avea propriul post, deși este prima pe județ:
„Înveți mult, încerci să fii din ce în ce mai bun în fiecare an. Eu am dat a cincea oară acum. Este a doua oară când am prima notă pe județ. Înseamnă că ești dezamăgit, deși ai notă mare, tot nu ai speranță că vei găsi un loc care să fie al tău.
E ciudat că ești definitiv pe un post pe care nu-l ai încă. În fiecare vară tremuri, căci te gândești că totul depinde de nota pe care o iei la examen. Uite așa te trezești în toamnă și o iei de la capăt. Urmărești cum trec lunile: în septembrie spui că ești ușurat, pentru că până în iunie știi unde ești și ai locul cât de cât bun, aproape de casă. Cu cât se apropie sfârșitul anului școlar iarăși începi să tremuri și te întrebi: la anul unde voi fi?”
În anul școlar 2020-2021, a predat la trei școli: Școala Gimnazială Nr. 10 din Botoșani, Liceul de Artă „Ștefan Luchian” din Botoșani și Liceul cu Program Sportiv din Botoșani.
„La Liceul cu Program Sportiv am avut doar 3 ore, fiindcă din norma de la primele două școli îmi ieșeau 17 ore și aveam nevoie să îmi completez norma. În ședința publică am luat cele 3 ore care erau scoase de la acest liceu. Este dificil. Eu mă consider norocoasă, pentru că cele trei școli sunt apropiate una de cealaltă. Chiar dacă aveam orele legate, eu în pauza de 10 minute alergam și ajungeam la timp la oră.”
Este greu pentru profesorii care predau la mai multe școli care sunt la distanță, după cum a precizat Oana:
„Dacă ești profesor în mai multe școli și sunt departe una de cealaltă, atunci este dificil cu programul. Uneori elevii au program de dimineață, alții au după-amiază, nu te poți deplasa în timp util. Este într-adevăr o problemă dacă școlile nu sunt apropiate.”
De fiecare dată, Oana Zamfirescu a primit posturi rezervate și a fost nevoită să o ia de la capăt:
„Am nimerit doar rezervate. Mă tot înscriu în speranța că poate o să se scoată ceva și poate o să ajung și eu să devin titular. Anul acesta m-am înscris, pentru că eu aveam 17 ore care erau orele a două doamne director. Doamnele și-au terminat mandatul și anul acesta nu am mai putut să merg cu continuitate măcar cu 8 sau 9 ore. Și atunci am luat-o de la zero”.
În această situație, elevii sunt și ei afectați, deoarece trăiesc cu impresia că sunt părăsiți:
„Te atașezi de copii și îi părăsești câteodată și după un an. E greu. Ei au impresia că îi lași, fiindcă vrei tu, nu fiindcă așa este situația. E greu, pentru că mereu colinzi prin tot felul de școli. Ești primit bine în colectiv, nu-i problemă, dar mereu simți că nu ești cu adevărat o parte din colectivul respectiv, cu toate că toți te primesc foarte frumos. Știi că timpul tău acolo este limitat și ajungi să te simți ca un om care a venit pentru un an sau doi și apoi va pleca”.
Chiar dacă a fost integrată bine de ceilalți colegi de catedră, permanent a avut sentimentul că la un moment dat trebuie să plece.
Acest drum sinuos a început din 2016, când Oana a dat examenul de titularizare pentru prima dată la limba engleză, dar a fost repartizată departe de casă și a fost nevoită să renunțe.
„Prima dată am dat am dat titularizarea în 2016 la limba engleză. Am dat-o mai mult de probă. Eu lucram într-un proiect cu finanțare europeană și știam că pe engleză ar fi mai ușor cu posturile. Am vrut să văd cum este. Am luat.
Puteam să fiu titulară la Limba engleză, dar am refuzat postul, pentru că era departe de casă. În 2017 am dat prima oară la Limba română și de atunci tot dau la limba română. A fost a patra notă pe județ și am avut un pic noroc. Am luat un post frumos, zic eu, deși rezervat, în oraș, și de atunci tot așa: mai cu continuitate, mai cu examen în fiecare vară, să văd cu ce mai completez bucata de catedră de acolo.”
A reușit să construiască o relație deschisă cu elevii și se dedică activității didactice:
„Am observat că mă simt foarte bine în clasă, alături de elevi. Am observat că dacă îmi pregătesc lecțiile cu grijă, cu o zi înainte, nu are ce să nu funcționeze. Am descoperit că elevii văd că încerci să-i ajuți, să-i înveți și colaborează, te primesc cu zâmbetul pe buze și acest lucru contează foarte mult. Am făcut o alegere bună când m-am înscris la examen și am hotărât să intru în învățământ. Îmi place ceea ce fac. Nemulțumirea este că nu am postul meu și cine știe când îl voi avea, căci nici anul acesta nu sunt posturi titularizabile.”
Chiar dacă a luat 10 la titularizare, în continuare are emoții, deoarece știe că nu sunt posturi titularizabile și este dezamăgitor pentru un profesor pregătit:
„Am emoții. Mă gândesc că poate apare ceva, că poate reușesc să prind un post, am noroc și se eliberează ceva. Am emoții și pentru că înainte de examen m-am uitat pe lista cu posturi incomplete, cu viabilitate de 1 an sau rezervate, iar în orașul Botoșani nu era mare lucru. Erau foarte puține ore: 2, 3, 5 prin sate sau orășele. Te gândești dacă ajungi să îl iei, cum o să ajungi pentru 5 ore într-un loc, pentru 2 ore în alt loc, cum să-ți împarți timpul, cum să-i împarți ziua, să fugi dintr-un sat în altul. E frustrant că ai notă mare și te-ai aștepta să găsești un loc, dacă nu ca titular, măcar ca suplinitor.”
Oana Zamfirescu a creionat portretul moral al unui cadru didactic:
„Să fie o persoană deschisă, să fie întâi om și după profesor. Câteodată nu doar cunoștințe transmiți, mai trebuie să mai transmiți și altceva. Să încerce să meargă înainte oricât de greu ar fi, dacă simte că vocația sa este să fie profesor.
Trebuie să fie mereu pregătit. Trebuie să fie maleabil, să se poată plia pe diverse situații, foarte atent la ceea ce spune. Lucrăm cu oameni și trebuie să avem grijă la conduită. Trebuie să iubești copiii. Dacă nu simți o atracție spre a preda, spre a lucra cu elevii, acest lucru se simte și poate fi o frână în oră”.
Mesajul unui profesor de 10 pentru autorități:
„Dacă s-ar putea să avem acces la o bază de date, materiale care ne-ar putea fi utile în timpul orelor. M-ar interesa materiale digitale pe clase, pe teme, aprobate de minister, căci pe asta se merge și nu sunt foarte multe. Să se investească mai mult în școli, să avem peste tot videoproiectoare, boxe. Sunt foarte multe clase care nu dispun de așa ceva și e greu să ții o oră când nu ai ceea ce trebuie. Să fie clasele dotate la nivelul anului 2021. (…) Nu cred că în anul în care suntem mai putem să stăm cu buretele și creta”.