Un om foarte bogat, dar dezamagit in viata, ajungand la o epuizare sufleteasca ce-l impiedica sa se bucure de cele avute, se hotaraste intr-o zi sa bata la usa unui duhovnic.

Batranul calugar ii deschide usa si acesta cade la picioarele lui si, parca lipsit de puteri, incepe sa-si povesteasca toata viata. Agonia sa aiba tot mai mult, tristetea ca nu are cat isi doreste, povara celor avute si singuratea in care traieste…

Batranul il asculta si cand termina, il ridica indemnandu-l sa se aseze putin in fata ferestrei cu vederea spre un drum, si-l intreaba:

- Ce vezi prin acest geam?

- Oameni, raspunse surprins.

Dupa aceea il pune in fata unei oglinzi si-l intreba iarasi:

- Acum ce vezi?

- Acum vad… doar pe mine!!!

Iar batranul continua cu glas bland si iubitor:

- La fereastra avem un geam simplu, de aceea ai vazut alti oameni; iar bogatul incepe a se bucura. Pe cand oglinda care te arata numai pe tine, este din acelasi geam, dar in spate are o foita de argint. Acest argint este bogatia pe care ai folosit-o in mod egoist si limitat numai pentru tine, te-a facut nefericit, ca n-ai putut sa vezi pe ceilalti oameni de langa tine. Nevazandu-i nu i-ai ajutat, nu i-ai bucurat, nu i-ai pretuit…

TU PRIN CE PRIVESTI VIATA: PRIN GEAM SAU PRIN OGLINDA?