Creat pe masura istorica a scrierilor lui Barbu Stefanescu Delavrancea, spectacolul Viforul, in regia lui Marius Rogojinschi, a readus in actualitate framantarile unui ev sangeros, un personaj – Stefanita Voda, urmarit si invins de umbra lui Stefan cel Mare, dar si cohorta de tradatori, neaveniti, parveniti ai Curtii, in vesnica lupta nedreapta cu pastratorii si tematorii de Dumnezeu.
Ioan Cretescu si-a dus cu demnitate rolul, in ciuda insemnului negativ pe care Stefanita-Voda il poarta de-a lungul spectacolului si de-a latul Cetatii, personajul starnind din partea publicului sentimente dintre cele mai diverse, de la compasiune la dispret, de la mila la revolta absoluta. Energic si dominator, Ioan Cretescu pare ca isi chinuieste propriul personaj tocmai prin cruzimea cu care se lasa descoperit in fata publicului, obligandu-si spectatorii sa asiste la intrigi, tradari, lasitati si crime.
Antiteza, sau poate ca tocmai cea care accentueaza necrutator firea lui Stefanita, este sotia domnitorului, Doamna Tana, interpretata de Gina Patrascu. Prin discretie si stapanire de sine, prestanta si delicatete, Gina Patrascu reuseste sa faca fata fortei cu care Ioan Cretescu stapaneste artistic scena.
Trecerea, spre final, de la personajul domnesc, inalt spiritualiceste, la frivolitatea femeii care renunta la suprem pentru usuratatea vietii pamantesti, numai astfel putand sa isi cucereasca sotul pentru a-i da lovitura de gratie, ii reuseste pe deplin Ginei Patrascu.
Clipa ultima, cea a mortii lui Stefanita Voda, de un tragic prin excelenta teatral, in spatiul Cetatii Sucevei, ofera o dureroasa lectie de istorie. Doamna Tarii, intre sot si neamul sau, alege sa isi salveze Tara si supusii bine-credinciosi.
Gingasia cu care isi imbratiseaza sotul, sarutandu-i obrazul foarte aproape de buzele otravite, bratele care aproape ca sunt gata sa preia din incrancenarea ultima a mortii, dar mai ales adancimea spirituala pe care Gina Patrascu o transmite, aduc in finalul Viforului o apasatoare tacere peste secole.
In umbra lui Stefanita, dar totusi desprins moraliceste de el, Moghila se construieste pe supletea trupeasca a lui Sorin Ciofu, se strecoara artistic printre intamplarile istoriei si comploteaza, desi cu rare momente de moralitate, fara scrupule, intru linistea domnului.
Interpretarea lui Sorin Ciofu echilibreaza si sensibilizeaza pe alocuri duritatea cu care Ioan Cretescu isi sustine personajul, Moghila tragand dupa sine si provocand si momentele de maxima atractie oferite cu darnicie de Mogardici, interpretat cu farmec de Radu Dragos.
Radu Dragos pare sa fi fie, aici, sacul care si-a gasit peticul. Prin expresivitate, sustinere vocala si mimica de exceptie, Mogardici a constituit deliciul spectatorilor.
In rolul boierilor se disting Florin Aionitoaei, dar si Cezar Amitroaei si Bogdan Muncaciu, cei trei preschimband deseori registrul si oferind publicului cealalta fata a Cetatii de Scaun a Sucevei, cea amintind de Stefan cel Mare.
Nu poate fi ignorat Contele Irmsky, Cristina Ciofu dispunand de toate ingredientele necesare pentru ca personajul sau sa poata nauci pe oricine, chiar si pe domnitorul tarii.
Spectaculozitatea, autenticitatea zidurilor si succesiunea rapida a evenimentelor care se petrec, timp de peste o ora, in Cetatea de Scaun a Sucevei, merita aplauzele publicului. Marius Rogojinschi a reusit un spectacol complex care, chiar daca este perfectibil, straluceste si zguduie.
Accentuarile pe latura crestina a textului, momentele de maxima tensiune in care personajele introduc in scena rugaciunile sau meditatiile familiare oricaruia dintre spectatori se concentreaza in cateva momente regizorale de exceptie!
Aflat la prima reprezentatie, spectacolul Viforul are nevoie de o perioada de adaptare la actorii pe care ii imbraca artistic, pentru ca apoi sa se sudeze si sa elimine putinele momente de neimplinire, momente care se datoreaza, negresit, emotiilor specifice premierelor.
Viforul botosanean insufleteste Cetatea de Scaun a Sucevei trei zile la rand, marcand inceputul Festivalului de Arta Medievala.
Dupa cele trei spectacole, actorii Teatrului Mihai Eminescu vor juca, in acelasi spatiu, spectacolul Apus de Soare, in regia aceluiasi Marius Rogojinschi, reprezentatie care a avut premiera in 2008, tot la Suceava.
