A venit, i-a plăcut, a povestit! Ambasadorul SUA a fost impresionat de frumuseÈ›ea Agaftonului, locul atât de legat de poetul Mihai Eminescu.

Pe pagina oficială a Ambasadei SUA la BucureÈ™ti, a fost postat un video de câteva minute în care Hans Klemm vorbeÈ™te despre BotoÈ™ani, Agafton, Eminescu: "Pe urmele poetului Mihai Eminescu, despre care tradiÈ›ia spune că mergea pe jos din IpoteÈ™ti la Mănăstirea Agafton. Săptămâna trecută, ambasadorul Hans Klemm a vizitat acest superb lăcaÈ™ de cult È™i a fost impresionat de frumuseÈ›ea È™i spiritualitatea pe care le emană. #Botosani", sunt cuvintele care însoÈ›esc imaginile.
 

CITEȘTE ȘI: "Calendar ortodox, 19 septembrie: Sf. Mc. Trofim, Savatie şi Dorimedont"

 

Clipul are aproape 30.000 de vizualizări, peste 700 de aprecieri È™i sute de distribuiri. Este pentru prima dată când BotoÈ™anii se bucură de o vizibilitate pe care o aÈ™tepta de multă vreme, este pentru prima dată când atât de vitregitul Agafton este inclus în traseul turistic al unui diplomat de asemenea rang.

Istoria Agaftonului este seculară. Pe la 1728, Ieromonahul Agafton a ales loc de schit în pădurile adânci din apropierea BotoÅŸanilor, un schit care a fost populat, dintru început, doar de călugari. În 1803, mitropolitul Vaniamin Costache transforma Agaftonul în mănăstire de maici ÅŸi aduce monahii de la Văratic ÅŸi Agapia. La Agafton mai vieÅ£uiesc acum câteva zeci de maici, sub 30, desi pe la 1950 aici era un adevarat sat monahal, cu 300 de călugăriÅ£e. În anii 60 (când s-a instaurat ciuma Decretului 410), monahiile au fost alungate, fiind sfătuite să intre in lume, să se angajeze ÅŸi să uite pentru totdeauna de Hristos. Au plecat prin lume, însă oamenii securitatii le-au urmărit peste tot, nu puÅ£ine fiind cele care au suferit cumplite încercări din pricina lor.

ComuniÅŸtii au încercat să facă din locul acela sfânt un bastion al noilor vremi pe care le propovăduiau: au înfiinÅ£at aici, în anii 60, o anexă a CAP-ului ÅŸi apoi un cămin de bătrani, mai mult bolnavi psihic. Vreme de 40 de ani sfinÅ£enia acestor locuri s-a luptat cu rătăcirile minÅ£ilor bolnavilor aduÅŸi din toate partile. Anii 1990, anii eliberării de ciuma ÅŸi boala fără credinţă, aduc ceea ce nimeni nu mai spera: mănăstirea se redeschide. Maicile care mai trăiau s-au întors de prin lume ÅŸi au luat-o de la capăt!

CITEȘTE ȘI: "Ambasadorul Statelor Unite, după întâlnirea cu Patriarhul Daniel: "I-am împÄ..."

 

CiteÈ™te È™i Mănăstirea pe care Eminescu a pomenit-o în ceasurile din urmă: "Să ascult în fiecare seară, ca la Mănăstirea Agafton, cum cântă Lumină lină!"