În preajma acestei zile, vă văd pe voi, cei mari, comportându-vă ciudat, de parcă n-aÅ£i mai fi voi înÅŸivă. CheltuiÅ£i bani pentru a pregăti hainele de gală ale morÅ£ii, iar pe noi, cei mici, ne invitaÅ£i să luăm parte, alături de voi, la acest carnaval terifiant.
Pe rând, noi devenim: draci, vampiri, monÅŸtri, vârcolaci ÅŸi vrăjitoare, întrecându-ne în sadism, răutate, cruzime ÅŸi cinism. Cum de nu înÅ£elegeÅ£i, dragi educatori ÅŸi părinÅ£i, că noi ne îmbrăcăm aidoma ÅŸi sufletele? Colegii noÅŸtri de clasa a IV-a din SUA au mărturisit, după o petrecere de Halloween, că simt nevoia acută să ucidă pe cineva. De fiecare dată, după Halloween, se înmulÅ£esc crimele ÅŸi violurile, creÅŸte consumul de droguri ÅŸi alcool, se petrec accidente grave. Ce vreÅ£i să faceÅ£i voi din noi?
De ce nu serbăm viaÅ£a, iubirea ÅŸi frumuseÅ£ea? De ce avem nevoie de surogate, când Dragobetele, o sărbătoare a iubirii populare de pe meleaguri autohtone, îmbină atât de frumos tradiÅ£iile ÅŸi cultura poporului român? Nimeni nu ne poate impune ce să iubim ÅŸi ce să urâm! Dacă am ajuns să iubim întunericul ÅŸi moartea atât de mult, încât să le celebrăm cu fast în ÅŸcoli ÅŸi grădiniÅ£e, înseamnă că suntem un popor mort. Aidoma sărbătorii de Halloween, care nu reprezintă decât o invocare a forÅ£elor răului ÅŸi a întunericului.
Am vrea ÅŸi noi, copiii din România, să ne îmbrăcăm o dată pe an în îngeri luminoÅŸi. Sau în zâne bune. Sau în personajele din basmele noastre româneÅŸti. Vrem o sărbătoare a poveÅŸtilor. Nu vrem să ne mai trezim noaptea plângând, fiindcă voi ne-aÅ£i fabricat coÅŸmaruri, în industria numită Halloween. Vrem să învăţăm să iubim, nu să urâm. Să ocrotim viaÅ£a, nu să ne ucidem semenii. Să Îl iubim pe Dumnezeu, nu să invocăm puterile iadului.
An de an, suntem instruiÅ£i, încă de la grădiniţă, cum să ne confecÅ£ionăm garderoba de Halloween, alcătuită din pelerine, coarne de draci, coifuri de vrăjitoare, măşti groteÅŸti, costume cu capete de fiare, mumii, schelete. Educatoarele ne învaţă să ne pictăm feÅ£ele cât mai odios, mulÅ£i dintre noi purtând pe frunte cruci răsturnate. Ni se spune că totul este o glumă, dar să fie oare aÅŸa?!
Cu sufletele noastre nu-i de glumit, dragi părinÅ£i! OpriÅ£i acest joc periculos de-a moartea, stimaÅ£i educatori! Vă rugăm, nu ne mai deghizaÅ£i în demoni!
Domnilor inspectori ÅŸcolari, domnilor profesori! Nu transformaÅ£i ÅŸcoala în platou de filmare pentru producÅ£ii horror! SunteÅ£i creÅŸtini, urmaÅŸi ai unor oameni care s-au jertfit pentru Å£ară! Nu le întinaÅ£i memoria, nu pătaÅ£i obrazul ţării, implicând cele mai curate ÅŸi mai nevinovate fiinÅ£e în manifestări care nu au nimic de-a face cu tradiÅ£iile ÅŸi credinÅ£a neamului nostru ÅŸi nici cu procesul instructiv-educativ. Menirea dumneavoastră este aceea de a forma caractere, nu de a le deforma, schilodind sufletele copiilor după măsura unui pat al lui Procust, impus de puteri străine. Căci pentru fiecare suflet distrus în acest fel, veÅ£i avea cu toÅ£ii de dat un răspuns.
Irina Nastasiu
