O inedită expoziție, rezultat al colaborării a două galerii de artă renumite, având ca element principal cartea, s-a deschis la Memorialul Ipotești.
Arta contemporană a revenit în an aniversar la Ipotești, prin intermediul unei expoziții de celebrare a cărții, ilustrată în lucrările a doi artiști plastici de renume internațional, Alex Bodea și Ciprian Mureșan, propuși de Andrei Sclifos și Mihai Popa, coordonatorii galeriilor de artă Lutnița (Chișinău) și Plan B (Cluj-Berlin) în cadrul unei colaborări interinstituționale.
Deschisă în sala „Horia Bernea”, în ajunul Zilei Culturii Naționale, expoziția „Ilustrat, tipărit, copiat, învățat”, curatoriată de „galeristul” Mihai Pop, cum se autodefinește, oferă publicului vizitator șaisprezece lucrări de artă contemporană având ca element principal cartea, văzută de cei doi artiști atât ca obiect „ce trebuie atent construit și deconstruit, desenat și ilustrat, tipărit și apoi copiat pentru a fi apoi pe deplin înțeles”, cât și ca o inepuizabilă arhivă „de conținuturi esențiale în munca artistică”.
.jpg)
Exponenți ai artei contemporane, artiștii Alex Bodea și Ciprian Mureșanu au venit la Ipotești cu lucrări în care prezintă cartea „într-un mod total neconvențional”.
„False ilustrații de carte”
Alex Bodea, artista născută la Cluj, dar trăind la Berlin, având o existență european-nomadă, își bazează practica artistică pe observația cotidiană a unor aspecte inedite, reținute prin desene la fața locului, pentru ca revenită în atelierul de lucru să dezvolte creativ ideile/schițele.
„A mers în multe locuri, îi place să schimbe din când în când orașul și să ia contact cu lumea de acolo, toată practica ei era de a observa și de a reda, făcând apel la istoria artelor la ceva ce noi cunoaștem deja”, precizează Mihai Pop, curatorul expoziției, adăugând: „Acum vreo zece ani o vedeam la metroul din Berlin când se deschid ușile și în acel du-te-vino de câteva secunde ea stătea acolo cu un carnețel și desena situații, observa pe cineva care s-a împiedicat sau cineva care purta o anume pălărie... ca un fel de ilustrații în timp real și o dezvolta după aceea în atelier”, redând astfel aspecte din cotidian.
Cele zece lucrări expuse pe simeze, deși arată ca niște ilustrații de secol XIX, pentru că așa au fost desenate de artistă, reprezintă lucruri observate zilnic în proximitate, numite în accepțiunea curatorului „false ilustrații de carte” deoarece „ele sunt mai degrabă lucrări care își așteaptă paginile unei cărți, așteaptă să fie găzduite într-o carte, așteaptă un autor”.
„Subiectele pe care le abordează în povestirile ei vizuale sunt abundente, datorită călătoriilor constante și sentimentului de dislocare, cu teme generale, traductibile între culturile lumii” (Galeria Lutnița)
„Debandada istorică” a lui Ciprian Mureșanu
Ciprian Mureșan, artistul a cărui temă preferată este istoria artei, propune publicului șase lucrări, prezentate în forme diferite, (instalație, desen, video, gravură,), utilizând tehnica copierii asociată uneori cu un aparent act de vandalism, rezultând lucrări sofisticate care incită privitorul la meditație, la o profundă analiză de înțelegere și decodificare a ceea ce are în față.
„Debandada istorică”, instalația de desen și sculptură, creează impresia unei cărți ale cărei file nu pot fi răsfoite, fiind fixate pe suporturi, ele nu mai corespund unei ordini logice cu care este obișnuit cititorul.
Artistul a copiat de mână, cu creionul, o carte (Sculptori clujeni de Marius Toca) despre sculptorii clujeni, a desfăcut acea carte creând „o ruptură logică a acestui material pentru că de la logica unei cărți în care materialul este clar cercetat, clar ordonat în momentul când vrei să faci o operă de artă perturbi acea ordine și creezi o debandadă în istoria asta mică, locală a sculptorilor clujeni”, paginile nu mai corespund cărții, artistul a modelat imaginile realizând reliefuri pentru a se înțelege despre ce este vorba, alături de sculpturile miniaturale vizitatorul citește textul scris în creion pe hârtie.
„Palimpsest de imagini”
„Toate paginile dintr-o carte despre Jan van Eyck”, desenul lui Ciprian Mureșan, reprezintă o muncă de aproape cincisprezece ani în care a copiat în desen aproape toată biblioteca. Apoi a luat un album de artă despre Van Eyck și, în fiecare zi, „ca un fel de act de igienă artistică copiază câte o imagine pe acea bucată de hârtie. Hârtia fiind limitată ca dimensiune rezultă un palimpsest de imagini”, în care nu se mai regăsește calitatea albumului, dar o regăsim în logica operei de artă ingenios creată „cu toate spațiile de mister, de neclarități, de adâncimi, înapoindu-i lui Van Eyck ceea ce opera lui probabil că avea și care se vulgarizează nu doar printr-o carte într-o monografie care are multe referințe critice și imagini minunate tipărite”.
„Vandalism creativ”
Împrumutul unei cărți poate declanșa în imaginația unui artist un proces creativ din care va rezulta o lucrare de artă.
Materialul video „Invisible Hand” descrie etapele realizării unei cărți în care autorul inserează amprenta personală. Ciprian Mureșanu merge la BCU din Cluj, împrumută o carte, o citește și după aceea îi creează o ilustrație, un desen. Cartea este „destul de jerpelită”, dar el va desface cartea- act de aparentă vandalizare-, va insera ilustrația proprie, o va duce la legătorie și o va reîngriji, ducând-o înapoi astfel încât cel care o va împrumuta va avea și un desen original de Ciprian Mureșan, reprezentând viziunea acestuia asupra cărții. Astfel „actul de vandalism se întoarce benefic într-un act de creație”, concluzionează Mihai Pop.
„Vandalism istorico-introspectiv”
Curatorul atrage atenția publicului asupra unui coș de gunoi în care se află bucăți de hârtie tăiată. „O lucrare problematică pentru un public neobișnuit cu arta contemporană”, acele bucăți de hârtie provin dintr-o carte copiată și apoi legată în formatul cărții sursă, un album de Masaccio, pe care, la final o deschide și îi rupe paginile introducându-le într-un aparat de distrus documente existent în birouri. „Este probabil o aluzie la istoria traumatică recentă ( a se vedea arhivele STASI, securitatea germană) distruse în ultima clipă pentru care s-a înființat un întreg departament în Germania pentru reconstituirea istoriei recente, programe care să citească formele, care să le aducă împreună, necesitând ani și ani de muncă pentru aflarea adevărului istoric”.
Artistul a dorit ca cel care va achiziționa lucrarea să muncească la fel de mult ca și el „punând împreună acest puzzle de imagini”, ajungând în final la un fel de echivalență între „munca mea și munca lui pentru a avea de fapt împreună-copiem, împreună- învățăm despre Masaccio”. În fapt un scenariu de problematizare a istoriei recente, dar în același timp și o istorie a artei.
”Gravură pe pupitru”
O lucrare care a atras atenția tuturor, admirația și nostalgia celor mai în vârstă, uimirea celor tineri au fost două piese de mobilier școlar, două bănci din perioada anilor ’50, recondiționate, având pe pupitru o placă gravată aplicată. Privită cu atenție se puteau distinge elemente de arhitectură, chipurile unor pictori, sculpturi, elemente de iconografie.
Artistul Marius Pop explică: „școlarii plictisiți la ora de istoria artelor încep să deseneze pe bănci, e din nou un act de vandalism, dar ei învață altfel desenând cum știu ei, scrijelind acele bănci”. Ceea ce face Ciprian Mureșan este înlocuirea Ciprian tablei băncii „cu două bucăți de cupru scrijelite în logica gravurii astfel că putem astăzi să tragem un tiraj de gravură după acele palimpseste de istoria artelor”.
„Misterul lucrărilor ascunse”
Ultima lucrare prezentată de Mihai Pop este prima pe care publicul a văzut-o înainte de a intra în spațiul expozițional propriu-zis. Teancuri de cărți așezate pe niște planșete-soclu, un fel de monument al cărților pe care mulți l-au studiat curioși să descopere titluri cunoscute.
Aveam să aflăm, privind lucrarea, că eram în spațiul atelierului artistului și ceea ce vedeam era de fapt „un proces de uscare, o etapă din facerea unei lucrări”, fiind vorba de câteva mici gravuri, pe care nu le vedeam fiind așezate între planșete, reprezentând „ilustrațiile unei comedii de Ilf și Petrov care explicau trecerea de la un sistem la altul, de la o lume veche la o lume nouă, momentul în care valorile toate sunt răsturnate și nu mai știm ce-i cu noi”.
„Mureșan explorează modul în care istoria poate fi reinterpretată și reimaginată. Practica lui evidențiază modul în care simbolurile culturale adesea de la sine înțelese, pot fi transformate prin intervenție artistică”. (Galeria Plan B)
Galeria Plan B (Cluj-Berlin) este un proiect cultural pornit din inițiativa artiștilor vizuali Mihai Pop și Adrian Ghenie, deschisă în 2005, în Cluj-Napoca pentru ca în 2008 să fie inaugurat și la Berlin un spațiu expozițional permanent, cei doi oferind artiștilor valoroși care nu au mai fost promovați în străinătate atât un spațiu de producție cât și unul expozițional pentru arta contemporană
Galeria Plan B este o prezență constantă în comunitatea internațională de artă, (Bienala de la Veneția (2007, 2015), Art Basel (2022, 2023).
Galeria Lutnița (Chișinău), deschisă în toamna anului 2022 cu sprijinul Fundației Plan B din Cluj(Mihai Pop coordonator), este materializarea unei idei aparținând artistului Andrei Sclifos, care și-a propus promovarea artiștilor emergenți din Republica Moldova și din alte regiuni.
La vernisaj, alături de public au fost prezente personalități din lumea culturii, una dintre acestea fiind criticu și istoricul literar Iulian Costache, profesor la Universitatea București, care a mulțumit organizatorului expoziției „Vă mulțumim că ați descălecat, este echivalentul unui desant, al unui descălecat cultural , aici la Ipotești, și ne faceți mândri de ceea ce ați construit”, exprimându-și speranța organizării unor rezidențe cu artiști recomandați de Mihai Pop, dar și găzduirea altor expoziții deoarece Ipoteștiul „are un public local minunat care poate să înțeleagă ce am adus noi aici, e un spațiu cu o lumină minunată care merită din plin expozițiile cele mai bune”.
(Carmen Mandache)
