Obiceiul de a da vina pe altcineva pentru răul care ni se întâmplă se cheamă complexul lui Adam. Åži asta pentru că reflexul ne vine de la primul om, care după prima greÅŸeală, aceea de a mânca din fructul interzis, când a fost luat la întrebări de Dumnezeu, a dat vina pe Eva – nu ÅŸi-a recunoscut vinovăţia.
Adevărul e că, de atunci, noi, oamenii, avem mania de a pune în cârca altcuiva responsabilitatea pentru ceea ce ni se întâmplă mai puÅ£in plăcut în viaţă.
Se povesteÅŸte că într-o firmă, atunci când angajaÅ£ii s-au întors la lucru după pauza de masă au găsit cu toÅ£ii un e-mail cu următorul mesaj: "Astăzi, colegul tău care te-a împiedicat de atâta timp să progresezi a murit. Dacă vrei să-Å£i iei rămas bun vino în sala de conferinÅ£e".
Oamenii intrau unul câte unul în sala în care pe masă stătea un coÅŸciug. Fiecare se apropia să-l vadă pe cel care le pusese beÅ£e în roate, cu sentimente amestecate: tristeÅ£e, curiozitate ÅŸi oarece satisfacÅ£ie pentru că s-a dus.
În coÅŸciug nu era însă un om, ci o oglindă. Fiecare se vedea pe sine. Era lecÅ£ia pentru niÅŸte oameni ce sufereau de complexul lui Adam.
