Botoșănenii și-l amintesc nu doar de pe scenă, chiar dacă destul de rar putea fi văzut pe străzile orașului. Dirijorul se plimba uneori firesc, obosit sau fericit, dezamăgit sau entuziasmat. Vreme de decenii întregi, Ioan Cobâlă a reprezentat un simbol, a fost omul care a transformat firescul în magie.
Sub bagheta Maestrului Cobâlă au cântat de-a lungul timpului nume sonore ale muzicii românești: Irina Loghin, Ion Dolănescu, Floarea Calotă, Nicolae Furdui Iancu, Daniela Condurache, Sofia Vicoveanca, Benone Sinulescu, Elena Mândrescu, Petronela Rusu, Laura Ștefănescu și mulți alții.
Cât a trăit, dirijorul Ioan Cobâlă ne-a arătat ceea ce rar mai găsim astăzi: pasiunea pentru muzică și pentru folclor. A fost omul care, după zeci de ani de carieră, nu ezita să spună: dacă ar să o iau de la capăt, aș face același lucru! Talentul și, îndrăznim a spune, harul l-au impus în lumea artistică. Și nu este greșit să spunem că Ioan Cobâlă a fost mai degrabă un om al României decât al Botoșanilor. Un Botoșani care uneori l-a exclus și l-a marginalizat.
S-a născut pe 1 ianuarie 1947 la Drăgușeni, în județul Botoșani, într-o familie cu patru copii. Tatăl, Mihai Cobâlă, era zidar, tâmplar, omul care dintr-o bucată de lemn făurea cu îndemânare chiar și o vioară. În Drăgușeni a aflat copilul Ioan ce înseamnă muzica, mai ales de la tatăl său, care era lăutar în zilele de duminică. Pentru că în celelalte zile muncea la sapă, pentru a-și putea întreține familia.
Când a început cursurile la oraș, la Liceul Laurian din municipiul Botoșani, Ioan Cobâlă a continuat să cânte. Plus că a înființat aici un ansamblu folcloric ce avea să devină repede celebru prin competițiile naționale. După liceu s-a întors acasă, la Drăgușeni, unde a activat ca suplinitor la școală. Nu a durat mult și inevitabilul s-a produs: Drăgușeniul avea o orchestră de muzică populară.
A plecat din nou din sat, de data aceasta pentru a urma Conservatorul, la Iași. S-a făcut repede remarcat și aici. Imediat după ce a finalizat studiile muzicale, a fost cooptat în echipa Ateneului Tătărași, unde a înființat repejor o orchestră.
A lăsat Iașul pentru a se întoarce la Botoșani, unde era nevoie de el. La Botoșani exista o orchestră, însă visul lui Ioan Cobâlă era acela de a ridica nivelul valoric și profesional. Mai ales profesional. A adus partituri pentru instrumentiști, iar soliștii au fost îndemnați să caute folclorul autentic moldovenesc. A introdus disciplina, rigurozitatea, a făcut din ”Rapsozii Botoșanilor” un etalon artistic peste care nimeni nu mai putea trece.
Vreme de decenii, a cultivat în cadrul orchestrei valoarea și calitatea interpretativă. A stârnit emoții, alături de artiștii de la ”Rapsozii Botoșanilor”, nu doar în Botoșani sau în România, ci peste tot în lume, de la Beijing la Helsinki, în Maroc, până în îndepărtata Siberie.