Precum iubirea purtata celui de langa noi este cea mai curata stare de impreuna-vietuire, tot asa, chinuirea si omorarea celui de langa noi este cea mai cazuta stare in care putem ajunge.

De-a lungul istoriei, cu voie sau fara de voie, nenumarati oameni au ajuns unelte ale diavolului, luptand impotriva semenilor lor, pe care i-au asuprit si i-au omorat, adesea fara nici un motiv intemeiat: lupte si razboaie de cotropire, sclavie, persecutii, tortura si crime.

Chiar daca acesti oameni, poate si ei victime, la randul lor, au fost neincetat judecati si marginalizati de istorie, ei au avut insa intotdeauna urmasi fideli. Astfel, cei stapaniti de dorinta de a domina si de a conduce (persecutori, tortionari, manipulatori, inselatori, criminali) vor exista pana la sfarsitul lumii, in fiecare epoca imbracand insa alte haine.

Tortionarii din inchisorile comuniste, unii chiar in necunostinta de cauza, si-au chinuit fara mila semenii inchisi pe nedrept de o dictatura inumana. Unii dintre acestia, precum Eugen Turcanu, Gheorghe Craciun, Gheorghe Enoiu, Petre Goiciu, Alexandru Nicolschi, Ana Pauker, Popa Alexadru (Tanu), Nicolae Moromete (Maromet), Virgil Bordeianu, Alexadru Martinus, Mihai Livinshi si altii asemenea lor, au ramas in constiinta tuturor celor care i-au cunoscut drept niste oameni straini de omenie, care uneori faceau din tortura si din umilinta pasiuni proprii.

Indraznesc sa afirm faptul ca tortionarii din inchisorile comuniste au fost cu adevarat niste unelte sfintitoare care au dat Bisericii lui Hristos nenumarati sfinti si martiri. Nu le caut merite unor asemenea oameni, insa prin ei diavolul a umplut cerul de sfinti, caci in loc sa renunte la credinta si la Adevar, nenumarati detinuti au preferat sa renunte la propria lor viata. Datorita cruzimii acestor tortionari, multi dintre detinutii politici au ajuns inca din timpul vietii la stari duhovnicesti inalte, precum: iubirea vrajmasilor, rugaciunea neincetata si cunoasterea personala a lui Dumnezeu.

Tortionarul comunist, roada unei lumi desacralizate

Dintotdeauna, puterea politica s-a folosit de oameni special alesi pentru a aplica hotararile luate (soldati, calai, tortionari). Intr-o perioada in care lagarele erau locurile in care ajungeau toti cei care se opuneau conducerii sau care indrazneau sa gandeasca altfel, tortionarii au revenit puternic in actualitate. Astfel, tortionarii au ajuns unelte indispensabile in aplicarea locala si generala a ideologiei comuniste.

Ruxandra Mihaela Cesereanu, in lucrarea ei de doctorat, anume "Infernul concentrationar reflectat in constiinta romaneasca", lucrare sustinuta in anul 1997, imparte tortionarii din inchisorile comuniste in trei mari categorii, dupa cum urmeaza: tortionarul robot (usor de dirijat si foarte ascultator, el tortureaza nu atat din placere, cat pentru faptul ca asta ii este meseria); tortionarul carierist (persoana imorala si indiferenta care, pentru a fi favorizat social, slujeste oricui ajunge la putere); tortionarul rafinat (considerat de catre victime ca fiind cel mai periculos, acesta tortureaza ca un specialist, cu atentie si perversitate, alegand tortura cea mai potrivita pentru victimele lui).

La randul sau, profesorul Ronald Crelinsten ii imparte pe tortionari tot in trei categorii, oarecum asemanatoare, dupa cum urmeaza: tortionarul zelot (crezand fanatic in scopurile ideologiei careia ii slujeste, detasat emotional de ceea ce face si foarte crud, acesta este lipsit de educatie); tortionarul carierist (foarte interesat in dezvoltarea carierei personale, se raporteaza la ceea ce face ca la o slujba oarecare, nefiind interesat atat de tortura in sine, cat de privilegiile pe care le poate obtine prin ea); tortionarul sadic (desi mai rar intalnit, acesta se simte bine torturandu-i pe altii).

Desi cel care era numit "tortionar" avea obligatia de a aplica pedepsele hotarate prin lege, in practica insa el intrecea adesea pedepsele stabilite. De cele mai multe ori, tortionarul si cei pe care acesta ii chinuia faceau parte din aceelasi neam, vorbind aceeasi limba si avand aceeasi credinta. Ce anume ii motiva deci pe acesti oameni sa savarseasca astfel de atrocitati impotriva semenilor lor?!

Faptele tortionarilor comunisti, care intreceau cu mult datoria sociala pe care o aveau, anume de a fi paznici, trebuie fundamentate mai ales pe desacralizarea societatii in care au trait, care a dus la o gresita intelegere a persoanei umane. Astfel, din calitatea lui de faptura a lui Dumnezeu, avand suflet vesnic, omul a fost coborat la stadiul de animal rational, fiind supus tuturor dorintelor puterii.

Astfel, daca oamenii care nu se revoltau erau lipsiti de anumite drepturi firesti, cu atat mai mult erau lipsiti de drepturi cei care se opuneau sistemului politic. Merita amintita aici replica unui judecator rus din acea vreme, care spunea: "Pentru noi, dusmanii poporului nu sunt fiinte umane. Impotriva lor, totul este permis."

Ca un ultim cuvant, amintesc faptul ca marturisitorii care au patimit in inchisorile comuniste au fost victime numai in ochii conducatorilor politici si ai necredinciosilor, pe cand in ochii lui Dumnezeu si ai crestinilor, acestia au fost adevaratii invingatori. Ei au iesit biruitori deoarece si-au invins tortionarii, rasplatindu-le ura cu iubirea si torturile cu iertarea, deoarece au salvat faptura lui Dumnezeu, sub un regim totalitar care-si propusese sa distruga tot ce era mai curat in om (sufletul nemuritor) si deoarece au fost rastigniti pe crucea "reeducarii" poporului roman si in locul celor care nu ar fi putut suporta patimirea.

crestinortodox.ro

Vezi si Calaul devenit calugar, imbratisat de propria victima