Marturisesc ca a fost o vreme, cand imi erau mai placute cuvintele vecinului, la taierea porcului, "ii scot acuma frumusel creierii si ii frig intr-o tigaie, intr-o lingura de ulei", decat cuvintele Sfantului Ignatie "va indemn, sa faceti toate lucrurile in acelasi gand cu Dumnezeu".
Mai tarziu am avut parte si de alte intalniri. Nu m-am multumit doar cu vecinul si cu spusele sale. Au fost intalniri negraite, care m-au vindecat de rani si din care am aflat ca viata nu inseamna doar "a umbla in trup". Am invatat sa pun intai dragostea de Dumnezeu si nu pofta trupeasca. Am ales dragostea de a fi bine placut lui Dumnezeu. M-am eliberat de dragostea care cere, vrea pentru sine. Postesc din dragoste.
In concluzie, daca vom sarbatori Ignatul porcilor, vom avea parte de imprastierea mintii si vom bloca intalnirea cu ceea ce este adanc in noi insine. Cuviosul Paisie Aghioritul afirma: "Cu cat oamenii se indeparteaza mai mult de Dumnezeu este firesc sa nu afle nicaieri odihna... Prin urmare, cum este cu putinta ca acesti oameni sa ajute suflete, cand ei insisi sunt plini de neliniste? Cum este cu putinta ca omul sa mangaie cu adevarat, daca nu crede in Dumnezeu si in viata cea adevarata, cea de dupa moarte, cea vesnica? Cand omul prinde sensul cel mai adanc al vietii adevarate, i se indeparteaza toata nelinistea si-i vine mangaierea dumnezeiasca, si astfel se vindeca".
crestinortodox.ro